Viața lentă de la țară

Am petrecut azi o zi la țară, de dimineață până seara, așa cum nu am mai făcut-o probabil din copilărie. Pentru prima dată în foarte mult timp, nu am mai simțit că a fugit ziua de sub mine fără să îmi dau seama pe ce mi-am cheltuit timpul.

M-am trezit în jurul orei 8. După ce m-am dezmeticit și am stat puțin cu părinții, am plecat cu bicicleta până la Mizil, să fac mici cumpărături. 5 kilometri dus, 5 întors, plus timpul petrecut prin oraș.

Am mai stat cu părinții.
Am mai mâncat ceva.
Am mai citit.
Am mai avansat în Dark Souls, pe Switch, omorând încă un semi-boss și deblocând o nouă regiune.

Apoi am mers și am spart niște lemne, pentru a face și ceva productiv. Iar după tăiat lemnele, o plimbare de 4 kilometri prin împrejurimi, pentru a-mi mai dezmorți picioarele și a mă asigura că îmi ating numărul de pași pe februarie.

După care m-am uitat la ceas și era de-abia ora 15!

Dacă aș fi fost acasă și nu ar fi fost zi de alergat probabil aș fi petrecut tot acest timp în fața calculatorului, lucrând sau uitându-mă la ceva, sau aș fi lenevit prin pat. Aici, în schimb, laptop-ul a stat neatins până spre seară.

Nu e chiar o vacanța dar e o schimbare de rutină bine-venită.