Unirea

Atunci când furi în mod constant (și de ce nu ai face-o, că doar nu intri în politică pentru binele națiunii, lol), inevitabil apar scandaluri. Tot soiul de banalități stupide, gen oameni care mor, orfani care rămân fără mâncare, bătrâni uitați de lume torturați prin aziluri... Știți voi, chestii stupide dar care au tendința să agite poporul care nah, tot stupid e și el (că dacă nu era stupid, se făcea politician, nu popor).

În mod normal dai din gură și treci peste, lumea uită. Dar uneori se agită un pic cam tare și parcă te trec transpirațiile. Dacă începe poporul și își aduce aminte că există furci ascuțite care se pot folosi în mai mult decât în agricultură? Drept urmare, trebuie să mai scoți din joben câte un alt subiect care să distragă atenția. Și uite așa a ajuns în discuție "Unirea".

Acuma care politician din care țară a zis-o primul nu mai contează. Că și politicienii ăștia sunt la fel în ambele țări, singura diferență e de care parte a graniței se află. În orice caz, s-a aflat într-o situație de urgență, a spart gemulețul virtual și a scos de la naftalină subiectul. Și a fost faină strategia!

Era ca la tenis: când dădea subiectul semne de moarte, pac! săreau cu o declarație omologii din țară vecină, resuscitând cu succes discuția. Și în tot acest timp furau, desigur. Și uite așa, dintr-o declarație într-alta, unde vorbea gura pentru că mâna era ocupată să se plimbe prin buzunare, au ajuns accidental în pasul unirii concrete a celor două țări.

Când au realizat ce s-a întâmplat, sau mai bine zis ce urma să se întâmple, era deja prea târziu să o dea la întors. Iar clasele politice din cele două țări s-au trezit într-o veritabilă dilemă: pe de altă parte, după alipire ar fi putut să fure din locuri noi, încă nepângărite de mâna lor cea lungă. Pe de altă parte, ar fi urmat să capete și competiție nouă, tot grei cu experiență, asemenea lor. Dacă orice se poate când e frate lângă frate, cămașa pe unde o mai scoți când este hoț lângă hoț? Așa că pe față și-au dat prietenește mâna iar pe la spate au început să pună roți în mișcare. Organizații anti-corupție fără dinți, ocupate înainte să prindă amărâți a căror mită se măsura în kilograme de cârnați și brânză, au fost revitalizate peste noapte și asmuțite asupra rivalilor din ceea ce înainte era altă țară.

Ce nu și-au dat seama e că noua situație se preta la scenariul "frate lângă frate". Procurorii cinstiți din ambele țări, sau mai bine zis, procurorii noi țări, și-au dat și ei mâna prietenește, dar onest de data asta, și au început să colaboreze pentru a face ordine în ograda comună. Când s-au prins politicienii de situație era deja cam prea târziu pentru a mai rezolva ceva în timp util. Cu un plin proces de unire în curs și încă nefinalizat 100%, căci știm cu toții cum e cu birocrația, mai greu să dai legi noi și să închizi cutia Pandorei.

După ce s-a mai curățat clasa politică (nu complet, dar la un nivel la care o națiune poate să funcționeze în mod sănătos), au început și lucrurile să meargă mai bine. Mai multe școli și spitale, salarii mai mari, hârțogăraie mai puțină. Căci deh, când nu se fură ca în codru, parcă se întinde altfel bugetul.