Un 1 decembrie liniștit

1 decembrie e o sărbătoare ciudată. Dacă de Crăciun, Revelion sau Paște știi ce să faci, de 1 decembrie nu e chiar la fel de clar.

Când eram mai tineri mergeam (în cuplu) în fiecare an la paradă, prin frig și aglomerație, ca să admirăm frânturi de echipament militar neimpresionant, zărite prin marea de oameni care bloca vederea. Acum că suntem mai bătrâni stăm liniștiți acasă, la căldură, și ne odihnim. Avem totuși o mini-tradiție, una pe care poate că o au toți.

Așa cum 1 mai e asociat cu grătarele cu mici, 1 decembrie e strâns legat de fasolea cu ciolan. Drept urmare, de câțiva ani am început și noi (a se citi "prietena mea") să gătim fasole, servită în bol de pâine.

Cealaltă mini-tradiție de sărbători îmi aparține și se manifestă printr-o alergare prin care mă bucur de lipsa de aglomerație de pe șosele. Însă cum anul acesta 1 decembrie a picat luni, la două zile după long run-ul de sâmbătă, am dat doar o mică tură de 5 kilometri prin jurul casei, suficient cât să îmi pun sângele în mișcare.

Nu am reușit să lenevesc pentru restul zilei, așa cum mi-am dorit și propus. Blestemul productivității mi-a bâzâit prin creier și am sfârșit prin a face un pic de ordine prin frigider, o corvoadă amânată de multă vreme.

În rest am moțăit mult, am terminat Stray și aproape că am mai bifat trecerea unui an. Ne pregătim de Crăciun, Revelion și apoi o luăm de la capăt în 2026.