Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Pastila pentru supărare era un medicament onest și făcea exact ce îi spunea numele. O luai la supărare, așteptai câteva minute, în funcție de fizicul fiecăruia și de nivelul de supărare, și apoi puf! te făcea să nu te mai simți rău. Singurul motiv pentru care fusese aprobată și nu
Aberatii
Nils Călătorul nu era un călător oarecare. Era Călătorul, cel mai faimos din lume, un explorator fără pereche care bătuse aproape întreaga planetă. Fusese în deșertul de sticlă din Glasistan, unde noaptea te puteai bucura de unica și feerica reflexie a stelelor în dunele reflectorizante. Fusese în eluzivul Regat din
Aberatii
Era liniște în tocul de coli. Când oamenii se plâng de aglomerație și înghesuială spun că sunt împachetați ca sardinele. Dar sardinele au loc să respire, să nu fie strivite, să permită sosului să stea printre ele. Au spațiu berechet. Dar un toc de hârtie? Ei bine, acolo e adevărata
Aberatii
"Nimic" ar trebui să fie cel mai neutru lucru din lume. După cum îi spune numele, nimic nu e nici bine, dar nici rău. E nimic, undeva la mijloc. Și cu toate acestea, aproape niciodată nu se întâmplă asta. Să nu ai nimic poate fi un lucru bun.
Aberatii
Bug-ul era un bug ca oricare altul. Pentru anumiți utilizatori, în anumite situații, anumite opțiuni nu funcționau cum ar fi trebuit. Soluția era și ea ca oricare alta. Câteva linii de cod, scrise în câteva metode, corectând câteva scenarii problematice. Modificările fuseseră testate, soluția aprobată, tot ce mai rămânea era
Aberatii
Mihai avea un secret. Nu era un secret extraordinar și nici rușinos. Nu era un secret banal sau un secret pe care să îți fie teamă să îl divulgi, dorindu-ți să îl iei în mormânt cu tine. Era doar un secret normal și anume că avea un soi de întrerupător
Aberatii
Contrar așteptărilor, nu e chiar atât de ușor să te distrezi atunci când ești rege. Sigur, ai puterea să faci aproape orice dar ești întotdeauna limitat de imaginație și de legile fizicii, dar și de bunul simț care dictează că un rege nu se poate distra la fel ca oamenii
Aberatii
Mihai răcise. E posibil să fi fost karma, răzbunarea universului pentru toate dățile în care a râs de oamenii care răceau vara. E posibil să fi fost un banal virus luat de undeva, din mulțume. E mai puțin posibil (dar nu imposibil) să fi fost chiar vreun efect malefic și
Aberatii
Ion, Vasile și Gheorghe erau trei tineri obișnuiți. Locuiau într-un sătuc obișnuit, duceau vieți obișnuite și aveau pasiuni obișnuite, cum ar fi pescuitul. Într-o zi obișnuită, dimineața mai precis, au plecat către lacul obișnuit unde obișnuiau să pescuiască, și-au aruncat undițele obișnuite în apă și și-au deschis câte o sticlă
Aberatii
-Liniște, liniște în sală!, se auzi un țipăt indignat. Mesajul, venit din reflex și necorespunzător realității, căci nu se aflau într-o sală, ci într-un parc, își făcu efectul. Profitând de vremea bună, membrii societății se adunseră în mijlocul naturii pentru noua lor întrunire iar după vorbăraia inițială se instală și
Aberatii
Apocalipsa nu a venit nici subit, nici spectaculos. Nu e existat un meteorit gigant, un atac cu bombe nucleare sau o plagă nemaiîntâlnită. Nu, pur și simplu lucrurile au început să se deterioreze treptat până când civilizația a încetat să mai existe într-o formă... civilizată. Pe măsură ce lucrurile se
Aberatii
-Ați văzut meciul aseară? își întrebă Ionel vecinii. Erau în fața blocului, lângă boxe. Fundurile lor leneșe se lăfăiau pe scaunele arse de soare și tocite de ploaie. Ca un soi de cavaleri mitici, stăteau în jurul unei mese jerpelite dar rotundă, păzind dozele de bere. Era vară, era cald