Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
PROCES-VERBAL Anul 2024 (Era Basmelor), luna septembrie, ziua 4, în obiectivul sat Lemnești, din comuna Harghitapuseni. Agent Viorel, Făt-Frumos de rangul 1 în cadrul forțelor române de Feți-Frumoși. Azi, data de mai sus, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv paza și protecția populației, m-am deplasat la obiectivul sus menționat
Aberatii
Luminița de la capătul tunelului e în general un mister. Uneori reprezintă salvarea. Sunt razele de soare care răzbat prin gaura de ieșire, ademenindu-te cu promisiunea unor mângâieri calde și a libertății. Pleci din tunelul întunecat, umed și rece și te întorci în aerul curat din natura, gâdilat cu tandrețe
Aberatii
Că dragostea trece prin stomac, asta știe toată lumea. Vine cu alaiul ei de fluturi, ce îi țin trenele, și navighează diafan prin esofag, până ajunge la intestine, unde începe să își facă numărul. Dar nu e singură. Emoțiile trec și ele tot pe acolo. Pornesc de te miri unde,
Aberatii
Pastila pentru supărare era un medicament onest și făcea exact ce îi spunea numele. O luai la supărare, așteptai câteva minute, în funcție de fizicul fiecăruia și de nivelul de supărare, și apoi puf! te făcea să nu te mai simți rău. Singurul motiv pentru care fusese aprobată și nu
Aberatii
Nils Călătorul nu era un călător oarecare. Era Călătorul, cel mai faimos din lume, un explorator fără pereche care bătuse aproape întreaga planetă. Fusese în deșertul de sticlă din Glasistan, unde noaptea te puteai bucura de unica și feerica reflexie a stelelor în dunele reflectorizante. Fusese în eluzivul Regat din
Aberatii
Era liniște în tocul de coli. Când oamenii se plâng de aglomerație și înghesuială spun că sunt împachetați ca sardinele. Dar sardinele au loc să respire, să nu fie strivite, să permită sosului să stea printre ele. Au spațiu berechet. Dar un toc de hârtie? Ei bine, acolo e adevărata
Aberatii
"Nimic" ar trebui să fie cel mai neutru lucru din lume. După cum îi spune numele, nimic nu e nici bine, dar nici rău. E nimic, undeva la mijloc. Și cu toate acestea, aproape niciodată nu se întâmplă asta. Să nu ai nimic poate fi un lucru bun.
Aberatii
Bug-ul era un bug ca oricare altul. Pentru anumiți utilizatori, în anumite situații, anumite opțiuni nu funcționau cum ar fi trebuit. Soluția era și ea ca oricare alta. Câteva linii de cod, scrise în câteva metode, corectând câteva scenarii problematice. Modificările fuseseră testate, soluția aprobată, tot ce mai rămânea era
Aberatii
Mihai avea un secret. Nu era un secret extraordinar și nici rușinos. Nu era un secret banal sau un secret pe care să îți fie teamă să îl divulgi, dorindu-ți să îl iei în mormânt cu tine. Era doar un secret normal și anume că avea un soi de întrerupător
Aberatii
Contrar așteptărilor, nu e chiar atât de ușor să te distrezi atunci când ești rege. Sigur, ai puterea să faci aproape orice dar ești întotdeauna limitat de imaginație și de legile fizicii, dar și de bunul simț care dictează că un rege nu se poate distra la fel ca oamenii
Aberatii
Mihai răcise. E posibil să fi fost karma, răzbunarea universului pentru toate dățile în care a râs de oamenii care răceau vara. E posibil să fi fost un banal virus luat de undeva, din mulțume. E mai puțin posibil (dar nu imposibil) să fi fost chiar vreun efect malefic și
Aberatii
Ion, Vasile și Gheorghe erau trei tineri obișnuiți. Locuiau într-un sătuc obișnuit, duceau vieți obișnuite și aveau pasiuni obișnuite, cum ar fi pescuitul. Într-o zi obișnuită, dimineața mai precis, au plecat către lacul obișnuit unde obișnuiau să pescuiască, și-au aruncat undițele obișnuite în apă și și-au deschis câte o sticlă