Sfârșitul lumii prin asteroid

De fiecare dată când un meteorit mai măricel se apropia de planetă cu șanse de nici 1% să o lovească, agențiile de presă nu se puteau abține să nu umple orice urmă de publicație de titluri alarmiste. "Vine sfârșitul lumii? Asteroidul care poate lovi planeta!". Normal că după atâția ani de strigat Lupul! și adunat karma negativă li s-a îndeplinit "dorința".

Într-o întorsătură sadică de situație, un bolovan spațial de neam-prost se îndrepta vertiginos spre bătrâna și obosita Terră. Șansele alea astronomice de dinainte, de care se agățau toți pseudo-Nostradamușii și liderii de culte se aplicau acum asupra probabilității de a nu lovi planeta.

Te-ai fi așteptat ca în urma unui astfel de anunț totul să descindă în haos și chiar s-a întâmplat în primele momente. Marile puteri, în încercarea de a stăvili cumva inevitabila debandadă au amânat anunțul până în ultimele momente. Cu doar câteva zile rămase, cât să încerci să jefuiești și cu ce scop? Oamenii erau aproape toți acasă, la familiile lor, comunitățile mai unite ca niciodată în fața apocalipsei iar asta limita drastic spațiul de manevră al răufăcătorilor.

Nici prea multe sinucideri sau omoruri nu prea au fost. Din nou, cu ce scop? Fataliștii așteptau ca asteroidul să le facă treaba iar optimiștii se pregăteau să încerce să supraviețuiască prin te miri ce beci sau peșteră de munte. Dar per total era o atmosferă mult mai pașnică și mai relaxată ca de obicei, într-un mod complet paradoxal. Asta nu înseamnă însă că nu au existat consecințe.

Cu o dată de expirare aparent bătută în cuie cea mai mare parte a populației s-a adâncit într-o ultimă destrăbălare, oscilând între orgii sălbatice și lipsite de inhibiții și între tandrețuri finale de cuplu. Aproape nimeni nu mai spera la vreun viitor, de ce să nu se bucure atunci de ultimele momente?

Einstein spunea că Dumnezeu nu joacă barbut sau ceva de genul dar în ziua fatidică a ciocnirii a ales să joace șotii. Asteroidul a trecut aproape milimetric de planetă, evitând un impact fatal. Sigur, ceva repercursiuni au existat însă nici pe departe la fel de fatal. În mod complet nesperat, umanitatea părea că a primit o nouă șansă!

Plină de optimism, societatea a luat-o de la capăt și a încercat să repornească lucrurile de unde rămăseseră. Au reușit să pună lucrurile pe făgaș și să reseteze cu succes civilizația dar au avut parte de altă surpriză neplăcută. După câteva luni, nouă mai precis, un val imens de nou-născuți a sosit în lume.

Încă în revenire după șocul psihologic al apocalipsei, stresul unui număr imens de copii care aveau nevoie de resurse și îngrijire s-a dovedit a fi prea mare. Iar lucrurile au devenit chiar mai rele după ce majoritatea acelor copii a reușit cumva să crească.

Eram, în sfârșit, prea mulți pe planetă. Resursele s-au terminat, războaiele au început, oamenii s-au curățat iar apocalipsa amânată mai devreme a avut loc într-un final. Ultima mare dezbatere a umanității a venit chiar pe tema ei: până la urmă sfârșitul lumii venise totuși de la asteroid sau nu?