Seria "Expeditionary Force" - de Craig Alanson

Dacă tot am re-re-început să scriu pe blog, e cazul să reîncep și să adaug mici review-urile pentru cărțile și seriile notabile citite în ultimii ani. Iar prima pe listă este seria Expeditionary Force, scrisă de Craig Alanson.

Mi-a ocupat o bună parte din 2020 și 2021, când am citit grosul, apoi am putut să urmăresc alături de restul fanilor noile apariții. E o serie S.F. mamut, compusă din 16 cărți și două spin-off-uri (Mavericks), care completează povestea principală dar se axează pe alte personaje.

• ExForce 1: Columbus Day
• ExForce 2: Spec Ops
• ExForce 3: Paradise
• ExForce 3.5: Trouble in Paradise (noveletă)
• ExForce 4: Black Ops
• ExForce 5: Zero Hour
• ExForce 6: Mavericks
• ExForce 7: Renegades
• Mavericks Book 1: Deathtrap
• ExForce 8: Armageddon
• ExForce 9: Valkyrie
• Mavericks Book 2: Freefall
• ExForce 10: Critical Mass
• ExForce 11: Brushfire
• ExForce 12: Breakaway
• ExForce 13: Fallout
• ExForce 14: Match Game
• ExForce 15: Failure Mode
• ExForce 16: Aftermath

Totul începe când planeta e atacată brusc de o civilizație extraterestră (Ruhar) de rozătoare umanoide, poreclite cum altfel decât "hamsterii", iar în apărarea noastră sare o altă civilizație extraterestră (Kristang), "șopârlele". Omenirea e lansată astfel într-un război rece vechi de câteva milenii, purtat între două civilizații "apex" (Maxolhx și Rindhalu), dar care se desfășoară în mod "cald", prin conflicte între specii client, aliate de fiecare parte.

Drept urmare, eroul nostru Joe Bishop, militar de carieră, ajunge să fie expediat pe o altă planetă, pentru a lua parte la lupta cea mare. Acolo îl descoperă (și salvează) pe Skippy, o Inteligență Artificială pe cât de antică, pe atât de potentă și, bonus, dotată cu personalitate.

Cu ajutorul acestuia și al unui echipaj format impromptu, Joe fură o navă extraterestră și se lansează în acte de piraterie și sabotaj, în încercarea de a opri acest război sângeros și de a feri omenirea de pierderi suplimentare de vieți.

Farmecul seriei vine din trei direcții.

Prima, și poate cea mai importantă este relația dintre Joe și Skippy. O Inteligență Artificială de ne-egalat în univers, Skippy vine la pachet cu o personalitate nu tocmai plăcută. Narcisist, arogant, agasant, cu gusturi teribile și un simț al umorului exasperant, compensează prin loialitate și sentimente reale de afecțiune față de Joe și restul echipajului. "Lovable asshole", cu alte cuvinte.

Ciondănindu-se ca un cuplu căsătorit de o viață, cei doi navighează prin situații una mai imposibilă decât cealaltă. Cu Skippy, AI-ul care le știe pe toate, nesuferit până la limita absolută a suportabilități

Al doilea punct forte al seriei e misterul din spate. Chiar dacă e destul de clișeic (civilizație antică aproape omni-potentă, care a dispărut din peisaj), e bine realizat și vizibil planificat din timp.

Dacă întinzi o serie pe 15 cărți (plus 2 spin-offs), atunci e de preferat ca 1) să ai personaje memorabile, 2) să ai un univers interesant, ca să ai ce descoperi pe parcurs și 3) să ai un mister epic, pe care să îl dezvălui treptat și să îl rezolvi în mod satisfăcător. Iar Expeditionary Force bifează aceste puncte.

Întradevăr, la capitolul personaje, cu excepția lui Skippy și Joe, restul nu sunt neapărat la fel de iconice. Dar relația dintre caractere este.

Combinat cu un aspect de camaraderie militară și onoare, se formează rapid un nucleu, the Merry band of pirates, în jurul cărora gravitează povestea. Apar și personaje noi, mor altele de care te-ai atașat... așa cum îi șade bine unei serii ca să nu devină prea predictibilă și plictisitoare.

Cel de-al treilea punct forte al seriei este nivelul constant de calitate. Primul volum e ușor diferit, e de preferat să fie citite primele 2-3 ca să îți faci o impresie reală. Dar dacă ți-au plăcut atunci poți fi sigur că îți vor plăcea și celelalte cărți din serie.

La capitolul minusuri, primul ar fi diversitatea civilizațiilor extraterestre. Deși sunt diverse în grup, separat par să reprezinte fiecare câte o mono-cultură imensă. Antagoniștii nu par imperii împrăștiate prin toate colțurile galaxiei ci... un fel de "țări" spațiale.

Din fericire, nu e un minus veritabil. Expeditionary Force se axează pe mister și personaje, nu pe explorarea culturilor extraterestre. Sunt suficient de bine scrise încât să nu strice experiența lecturii, dar nu suficient de bune cât să o eleveze la un alt nivel.

Celălalt minus notabil ar fi sfârșitul seriei. Pe final acțiunea este cam grăbită, ca și cum autorul ar fi obosit și ar fi dorit să încheie acest capitol din cariera lui. După 17 cărți, îl cred și eu...

Nu e slab, din fericire, nici nu lasă lucruri în coadă de pește. După cum am menționat, există un mister central care e rezolvat ca la carte, și se observă clar că a fost planificat. E dus până la capăt, totul ok, doar că finalul unei astfel de serii mamut ar fi meritat ceva mai multă "cărniță".

Din fericire, problema se anulează, autorul lansând o nouă carte în serie, pe care nu am apucat încă să o citesc, dar care am înțeles că este ce trebuie.

Nu pot spune că e o capodoperă. Se încadrează mai degrabă la categoria lecturi lejere, de plajă, dar e din cale de afară de simpatică, chiar și cu momentele mai triste. Dacă vă surâde premiza, sunteți îndemnați să o încercați. Dacă vă vor plăcea primele cărți, mai mult ca sigur o să vă placă întreaga serie.