Seria "Cradle" - de Will Wight

Mai ții minte când erai copil și te băteau la cap părinții sau profesorii să citești iar tu nu vroiai să citești ci vroiai să te uiți la desene animate cu bătaie, Dragon Ball sau Naruto? Acum că ai crescut nu prea mai ai chef de desene cu bătăi... e cazul să faci rocada și să citești despre asta!

Dacă seria "Expeditionary Force" mi-a mâncat o bună parte din 2020 și 2021, "Cradle" e ceva mai recentă, cu ea m-am delectat în 2023. Deși aproape la fel de lungă (are 12 volume: Unsouled, Soulsmith, Blackflame, Skysworn, Ghostwater, Underlord, Uncrowned, Wintersteel, Bloodline, Reaper, Dreadgod și Waybound), și e la fel captivantă, asemănările se opresc acolo (ok, poate și Dross e comparabil cu Skippy). Una e o serie S.F., alta este "shounen anime: cartea".

Seria începe într-un mod destul de generic: în Valea Sacră trăiește un grup de oameni, organizați într-o societate unde primează talentul în manipularea madra, un concept de energie internă similar chi-ului din seriile anime, manga sau xianxia. Wei Shi Lindon e un tânăr care urmează să treacă un test care va determina care sunt înclinațiile sale native. Descoperă cu tristețe că este însă un "unsouled" (lipsit de suflet), adică practic nu are nici o abilitate.

În pofida acestui dezavantaj major (care nu e chiar blessing in disguise), Lindon încearcă să învețe și să supraviețuiască într-o societate în care se află pe cea mai joasă treaptă. Will Wight (autorul) are însă grijă să introducă din timp pasaje din perspectiva lui Suriel, un personaj aflat atât de departe în vârful lanțului trofic încât e practic o zeiță. "Ok, seria are potențial", mi-am zis atunci când prezența ei începe să dezvăluie frânturi din end-game și direcția în care se va îndrepta povestea.

Primele 1-2 cărți, deși nu slabe, nu sunt tocmai excepționale. Am trecut prin ele mai mult pentru că Lindon e un personaj ușor de plăcut și pentru că seria în sine e foarte, foarte lăudată și am vrut să văd de ce. După ce apar în peisaj Yerin, și mai apoi Eithan Arelius, Cradle se transformă și trece la un alt nivel.

Yerin e o orfană foarte talentată care își pierde maestrul. Cu ajutorul lui Lindon reușește să scape din Valea Sacră și împreună încearcă să devină mai puternici. Nu e nici chiar rivala lui Lindon, (stil Naruto și Sasuke), nu e nici interesul lui romantic ci, ceea ce am apreciat foarte mult la serie, un personaj alternativ, cu scopuri similare, ar cărei rol nu este să fie un filler.

Pe de altă parte, Eithan este mentorul misterios și foarte puternic, cu o atitudine dezinvoltă, care vede potențialul din spatele amândurora și începe să îi antreneze.

Cu ajutorul lor, Lindon se transformă dintr-un neputincios într-o veritabilă amenințare. Și, cel mai important, o face prin muncă, multă muncă, efort și iarăși muncă. Nu este "alesul", nu are de fapt o abilitate secretă ce îl face mai puternic. Nu, ajunge unde ajunge prin faptul că e dispus să facă sacrificiile necesare. Iar alături de el descoperim și noi povestea și misterele din universul creat de Will Wight.

Avem și societăți bazate pe arhetipuri din cultura asiatică, avem și antrenamente, avem și personaje multe și interesante, avem și acțiune, avem și umor, avem și nelipsitul turneu. Cradle nu vine neapărat cu lucruri originale dar execută cu măiestrie clișeele pe care le împrumută.

Ți-au plăcut Dragon Ball, Bleach sau Naruto? Ți-au plăcut filmele chinezești cu arte marțiale? Atunci probabil îți va plăcea și Cradle. E coroana care încununează genul, perfect accesibilă pentru cineva care nu e tocmai fan a genului și perfect satisfăcătoare pentru un cunoscător avizat.