Semne bune weekend-ul are

Weekend-ul, acea bucată din săptămână pe care o așteaptă cu nerăbdare toată lumea. Atât de scurt, trece instant, și adesea trebuie să îl sacrifici pe altarul obligațiilor. Mai un drum, mai o vizită, mai niște cumpărături, mai niște treburi prin casă... vine apoi ziua de luni și te întrebi unde s-a dus weekend-ul. Dar pentru acesta care vine am planuri mari (sau poate infime spre deloc?)

Aveam inițial alte lucruri planificate. Apoi am răcit (când a primit la birou prăjituri de 8 martie, Alex le-a mâncat acolo singură, dar când a fost vorba de răceală a adus în mod generos acasă...). Colac peste pupăză, s-a stricat și vremea și se anunță practic ploi non-stop și vreme urâtă. Suficiente motive cât să nu ai de ales și să rămâi acasă.

N-am fost nici eu lepră, am ieșit din seara asta să fac long run-ul de weekend, un 10k lejer, ca de om care încă se luptă cu tusea. Și chiar dacă e neplăcut să fii răcit în weekend, parcă lucrurile stau un pic altfel de data asta.

O vreme urâtă care să îți permită să stai în casă fără regrete. O răceală pe final, suficient de deranjantă încât să fie o nevoie reală să stai în casă fără regrete, dar nu suficient de gravă încât să suferi.

Un weekend care poate, în sfârșit, nu se va mai simți ca și cum nu ar fi fost. Putem doar să sperăm.