Secretul lui Eusebiu

Eusebiu era ceea ce se cheamă un domn bine. Deși trecut de tinerețe, făcea sport și se menținea suplu iar părul grizonat îi oferea un aer distins. Ceea ce și era, de altfel.

Ocupa deja de ani buni o funcție de conducere (mediul privat, căpătată pe merit, nu era niscaiva bugetor pus pe pupincurism și pile). Era și normal, de altfel. Terminase o facultate și două masterate cinstite, cu note mari.

Nu va mira pe nimeni să afle că Eusebiu era și un om cult. Reușea să își facă timp pentru câteva zeci de cărți pe an și urmărea doar știri serioase, fără cancan. Nu se băga în politică sau fotbal dar puteai discuta cu el despre istorie, filozofie sau alte teme onorabile. Era, după cum spuneam, un domn bine.

Un astfel de domn bine era, desigur, și căsătorit. Dumnezeu nu î-a binecuvântat și cu copii, dar avea o căsnicie fericită alături de o femeie minunată, pe măsura lui. Educată, cu suflet bun și nu în ultimul rând, plăcută la vedere. Eusebiu o iubea în continuare ca în prima zi!

Din exterior, părea bărbatul perfect cu o viață perfectă. Avea însă un secret. Unul tare, tare rușinos.

În fiecare sâmbătă soția se ducea la coafor, lăsându-l pe Eusebiu singur acasă. Acesta o aștepta calm să plece, număra 10 minute pe ceas, să fie sigur că nu a uitat ceva și se întoarce din drum, apoi se asigura că ușa casei e închisă.

Închidea și ușa de la dormitor, pe înterior, pentru siguranță absolută. Trăgea obloanele, să nu îl vadă nimeni, își așeza căștile pe cap, ca nu cumva să se audă lucruri compromițătoare din boxe iar după ce era totul pregătit, se așeza la calculator.

Dublu-click pe browser. Dublu-click pe modul incognito. Crima perfectă, fără să lase urme.

Se mai uita în jur, de fiecare dată, ca nu cumva gestul său rușinos să aibe martori... apoi intra pe YouTube să îi asculte pe Adrian Copilul Minune și Costi Ioniță cântând "Of Viața Mea"