Rice cooker revisited
La începutul lunii octombrie povesteam, printre altele, despre cum am cumpărat un rice cooker. Planul era să îl folosesc singur, în zilele în care nu aveam mâncare gătită, pentru a evita să revin la o dietă pe bază de sandvișuri. Dar socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu cea din târg: uneori te plictisești repede și îți pierzi entuziasmul pentru ceea ce părea odată nou și excitant. Din fericire, nu a fost cazul orezului.
Aparatul e foarte ușor de folosit pentru a găti ceva sațios. Pun o măsură de orez (am luat de la Driedfruits câteva sortimente diferite și le tot încerc), apoi adaug niște legume deshidratate (varianta pentru tocăniță, tot de la Driedfruits), nelipsitele alune, niște ciuperci feliate și/sau boabe de porumb dacă am conserve la îndemână. Apoi pun două măsuri de apă pentru orez, mai adaug poate încă o măsură de apă în funcție de câte alte ingrediente am pus (legumele deshidratate, de exemplu, necesită și ele apă, altfel o vor "fura" pe cea a orezului) iar la final presar o linguriță de Delikat.
Tot acest proces îmi ia cât... 5 minute? Probabil nici atât, mai ales dacă am ingredientele la îndemână și nu trebuie să scotocesc prin toată bucătăria. Le arunc în rice cooker cu o oră înainte de pauza de masă iar eu îmi văd între timp de treabă.
Când începe pauza de masă mai arunc repede o tigaie pe foc, cu foarte puțin ulei (sau deloc dacă e o tigaie care nu lipește), iau două ouă din frigider, le sparg în tigaie și le amestec cu o spatulă până când e gata. Pun niște orez în farfurie, pun și oul bătut peste, și cu încă 5 minute am masa gata.
Fără să trec prin livratori care îți aduc cu întârziere mâncare la suprapreț, fără să stau jumătate de oră în bucătărie, fără să fie nevoie să păzesc mâncarea. În două reprize de câte 5 minute e totul gata.
Partea cea mai faină e că orezul astfel rămas poate fi "reciclat" ulterior de prietena mea. Ori îl facem simplu, prăjit în tigaie și tot cu ou, ori îl transformă într-un curry gustos sau îl combină cu ceva carne prăjită în stil asiatic.
