Reclamă mincinoasă

-"E reclamă mincinoasă... cineva ar trebui să-i dea în judecată!", mormăi Mihai.

Dacă l-ar fi auzit cineva ar fi întrebat cu siguranță cine sunt aceste persoane misterioase care ar trebui să fie date în judecată. Mai mult de curtoazie, desigur, pentru că era clar din manierismele și aspectul lui Mihai că nu avea nici un motiv serios. I se citea pe față că era genul de om cârcotaș care ar găsi de ce să se plângă chiar și în Rai. Și tocmai de asta nu l-a auzit și nu l-a întrebat nimeni. Era singur.

Era singur, contrastând puternic cu priveliștea de afară. Prin geamul murdar răzbătea semeț un soare intens, ce trona mândru pe un cer senin și te îmbia să ieși din casă. "Hai, vino să te bucuri de natură", părea el să spună. Era într-atât de îmbietor încât până și o persoană profund morocănoasă și antisocială nu s-ar fi putut abține să nu iasă afară. Și tocmai asta era problema.

Mihai ieșise afară. Păcălit, nu, înșelat de soarele pârdalnic, mincinosul care a insinuat că ar fi fost frumos și cald. Ce e drept, frumos era, cerul senin și soarele erau reali, nu desenase nimeni peisajul ca în desenele animate. Dar pe cât de însorit era, pe atât te ardea gerul!

Mihai s-ar fi jurat că văzuse chiar o piatră crăpată, așa de frig era! Nici nu și-a scos bine nasul pe ușă ca s-a și retras de urgență în apartament, speriat de temperaturile la fel de negative ca personalitatea sa.

-"E reclamă mincinoasă... cineva ar trebui să-i dea în judecată!"

Pe cine? Pe soare, pe cerul senin care te păcăleau că e cald. Pe lumea care părea că se bucură de vreme în pofida gerului. Pe viața lui, care era urâtă și plictisitoare.

Scârbit, se așeză în fotoliu și porni televizorul. Erau reclame și acolo.