Răul altuia

În general nu e nici bine, nici frumos, să te bucuri de răul altuia dar în seara asta. După o vizită la cabinetul medical și Easybox, urmată de tradiționala traversare cu grijă și nervi a drumurilor mult-prea-circulate de mașini și cu vizibilitate mult-prea-blocată de mașini parcate, am avut o surpriză.

Drumul de lângă noi era plin de mașini blocate. Ba chiar am putut vedea un nene care aștepta frustrat în picioare, în afara mașinii.

După ce că zona e mult prea circulată seara iar pseudo-șantierul de la viitorul parc al Șinei a făcut zona un veritabil pericol pentru pietoni, s-a întors în sfârșit roata și am avut parte de un pic de karma.

Toți șoferii care vin pe acolo ca să fenteze ruta oficială, de pe șoseaua Giurgiului, au rămas frumos blocați în trafic, așa cum meritau. În mod normal nu ar fi trebuit să se creeze ambuteiaje pe o stradă care cândva avea dublu-sens deci și bandă dublă cu locuri pentru două mașini, dar ce să vezi? Alți șoferi își parchează mașinile pe una dintre benzi, blocând și trotuarul pentru pietoni, și șoseaua, așa că nu se mai poate depăși.

Îmi pare sincer rău pentru oamenii care stau în zonă sau chiar aveau treabă pe aici. Dar pentru restul tare mă mai bucur că au stat blocați, chiar și 5-10 minute. Prea am ajuns sufocați de mașini, de nu mai ai loc de ele pe nicăieri.

Nu sunt un soi de ludit, înțeleg nevoia transportului public, al transportului de mărfuri, al oamenilor care se deplasează în interes de serviciu sau care nu au alternative reale de a ajunge la birou din cauza distanței. Însă cumva mă îndoiesc că toți sunt în situația asta.

Poate dacă stau mai des în fund își reamintesc că au și picioare și că se pot folosi și la altceva decât la apăsat pe pedale. La cât mai multe ore blocați în trafic, domnilor din categoria asta!