RATB-ul pe care îl merităm

RATB-ul pe care îl merităm

Tramvaiul bătrân și aglomerat mă târește încet-încet spre casă. E seară, șoselele sunt pline, ca de obicei, iar șoferii se revarsă pe șinele de tramvai, ca de obicei. Cu claxon, cu vai, hardughia se mișcă lent încercând să își croiască drum pe poteca de metal ce îi era, teoretic, dedicată.

Două femei comentează în gura mare lentoarea. Cică n-ar fi prima data. Doar că, stupoare, de vină ar fi tramvaiul. În timp ce eu mă gândesc mirat dacă ele nu văd ce văd și eu, cucoanele coboară și încep să-i bată obrazul vatmanului că merge încet. Mai trec vreo două stații și coboară un puștan de liceu care la rândul său urlă spre șofer. "Și mamaie merge mai repede!"

Vatman
sursa imaginii: metropotam.ro

Sunt bulversat. Nu înțeleg de unde apar oamenii aceștia, ce par lipsiți de inteligența necesară pentru a respira. Au trăit oare până acum într-o peșteră? Zici că e prima dată când merg cu RATB-ul...

Pentru cei ce nu știu, în această mirifică capitală, condusă de o fostă prezentatoare de știri ale cărei priorități sunt moaștele și circul, nu poți să ceri tramvaiului să meargă repede.

Sunt trei cazuri posibile dacă tramvaiul ar circula cu viteză:

1) ar cădea tabla de pe el și ar începe să scoată fum
2) ar intra într-un șofer băgat ca boul pe linia de tramvai
3) ar intra într-un șofer băgat ca boul pe linia de tramvai, după care ar cădea tabla de pe el și ar începe să scoată fum

Atunci când în miez de iarnă tramvaiul în care ești începe să fumege mai ceva ca un trabuc iar vatmanul coboară din 5 în 5 minute pentru a lovi roțile cu ranga, te mulțumești dacă tramvaiul vine și sosește cu bine la destinație. Orice altceva e bonus!

Păi doar vineri a deraiat tinicheaua, în intersecția de la sudului, de s-a chinuit șoferul să îl repună pe șine, înfigând clasica rangă sub roată și împingând ca apucatul. După care același tramvai a trebuit să încerce de 3 ori să urce podul pentru că nu mai făcea față motorul, gâfâind ca un moș care nu a mai făcut mișcare de pe vremea comunismului, și l-a urcat doar după ce și-a luat un avânt luuuung și a călcat pedala de accelarație.

Acum vreo două săptămâni, în plin trafic bucureștean, cu intersecțiile blocate și polițiști dirijând circulația, tramvaiele întârziau să vină. Lângă mine, o cucoană spumega, comentând că nu mai vine mașina și jurându-se că nu mai validează nici un card. După mai bine de 30 de minute de așteptare, când reușește să vină hardughia, nebuna se duce fix în fața și începe să porcăie șoferul. Fără să valideze, desigur. Săracul om, blocat în trafic de șoferi nesăbuiți, în loc să-i fie sărbătorită sosirea se vede asaltat de călători nerecunoscători.

Bonus, în majoritatea cazurilor cei cu gura mare sunt fix pensionarii, cei care beneficiază de gratuite. Pentru că, nu-i așa, calul de dar se caută la dinți. Nu odată i-am văzut mergând chitiți spre cabină ca să înjure șoferul, de parcă faptul că acesta a întârziat s-a datorat faptului că a decis să stea la spa în timpul programului în loc să conducă...

Un minim de bun simț ne spune și că nu vatmanii sunt cei care decid să se schimbe traseele de la o lună la alta, aruncând în haos o bună bucată din București, care nu mai știe în ce tramvai să urce. Nu decid nici câte tramvai să circule sau cât de des, deci hai să o lăsam mai moale cu cei care pur și simplu stau în spatele manetei și hai să înjurăm și conducerea RATB, în frunte cu cataclismul blond care conduce capitala.

Nu vreau să mă transform într-un vajnic apărător al șoferilor. Când un idiot aproape că te calcă pe trecerea de pietoni, la semafor cu verde, iar alții nu îți deschid ușile să poți urca, cu siguranță că nu merită să le plângi de milă. Însă dacă majoritatea călătorilor fie sunt blatiști, fie au grătuitate, iar cei care plătesc, plătesc ridicil de puțin (o călătorie e doar 1.3 lei, cu 50 de lei pe lună pentru un abonament lunar pe toate liniile ) poate că ar fi cazul să mai lași și de la tine.

RATB, RATB... Nu e transportul public de care Bucureștiul are nevoie, dar e cu siguranță transportul public pe care orașul acesta îl merită.