Probleme de securitate

Marin era directorul penitenciarului din Undești-Temirea de aproape 10 ani. Se considera un profesionist care își dedicase viața slujbei sale și un pilon pentru societate. Doar el și băieții lui stăteau între bestiile încarcerate și oamenii cumsecade de afară. Așa că atunci când a fost anunțat că urmează să se facă un control de securitate în penitenciarul său nu și-a făcut deloc griji și a văzut asta ca un prilej ca eforturile să îi fie recunoscute oficial. Așa credea.

Băieții veniți în inspecție, profesioniști și ei, au verificat cu atenție toate detaliile: cât de bine erau fixate zăbrelele în zid, câți paznici erau prezenți și cum își făceau treaba, dacă existau materiale de contrabandă în închisoare și așa mai departe. Treburi de oameni care se ocupau cu controlul de securitate, nu ne interesează pe noi prea tare.

La final i-au prezentat directorului un raport și i-au spus scurt:

-Ați picat testul. Aveți la dispoziție trei luni să rezolvați problemele. Vom reveni.

Bulversat, Marin a început să citească frenetic raportul. Cum de era posibil așa ceva? Ei bine, chiar la final de raport scria negru pe alb: "...mâncarea care este trimisă deținuților nu este verificată cu atenție. Am putut astfel să strecurăm prăjituri în interiorul cărora erau strecurate unelte de spart lacăte. Se poate spune astfel că această închisoare prezintă o gravă breșă, sau mai bine zis, "brioșă" de securitate."

-Brioșă de securitate? Ăștia mă mai iau și peste picior? izbucni Marin.

Plin de furie, se întoarse în biroul său, convocă o ședință urgentă cu toți angajații și le ceru ca de acum înainte toate pachetele cu mâncare să fie verificate cu mare atenție.

Inspecția s-a reluat după trei luni. Băieții profesioniști au revenit, au refăcut toate controalele iar la final au prezentat un nou raport directorului. I-au spus la fel de scurt ca prima dată:

-Ați picat iar testul. Aveți la dispoziție alte trei luni să rezolvați problemele. Vom reveni.

Plin de mâine, Marin a început să întoarcă frenetic foaie după foaie, să vadă ce a mai greșit de data asta. Tot la final de raport scria la fel de negru pe alb: "...vizitele făcute deținuților nu sunt verificate cu atenție. Am putut astfel să trecem de securitate cu o broșă prinsă de o cămașă, pe care am strecurat-o ulterior unui agent ce simula un deținut iar acesta a putut să o utilizeze pentru a forța lacătul închisorii. Se poate spune astfel că această închisoare prezintă o gravă breșă, sau mai bine zis, "broșă" de securitate."

-Broșă de securitate??? explodă Marin. Am ajuns bătăia lor de joc?

Convocă o nouă ședință de urgență și le explică angajaților că e groasă treaba.

-Băieți, le spuse el pe un ton serios. M-am săturat să ne ia figuranții ăia peste picior. Trebuie să rezolvăm orice potențială problemă de securitate care ar putea suna la fel ca "breșă".

Văzând că angajații săi îl priveau cu expresii de boi și vaci pe față, oftă și începu să le explice.

-Uite, de exemplu "creșă". Să ne asigurăm că nu vine vreun vizitator și spune că are ceva copil la creșă ca să ne bată ăia obrazul că avem "creșă" de securitate. Sau să nu vină cu broșuri cu instrucțiuni de cum să evadeze, ca să spună că avem "broșuri" de securitate. Sau să nu avem găuri pe unde bate vântul și pe unde s-ar putea strecura ceva chestii de contrabandă, ca să ne spună că avem "briză" de securitate. Ați prins ideea?

Toți angajații au aprobat din cap și au început să pună la punct cel mai draconic regim de securitate. Vizitatorii stăteau ore întregi în puncte de control, toate preșurile din închisoare fuseseră eliminate, ca să nu aibă cumva "preș" de securitate și absolut orice potențial joc de cuvinte legat de "breșă" fusese acoperit.

Când au trecut cele trei luni, cei din corpul de control s-au apucat cu mâinile de cap. Ce era la penitenciarul din Undești-Temireni nu mai văzuseră pe nicăieri. Reguli peste reguli, celule modificate, fără ferestre și spații prin care să intre aerul de afară, deținuți mânioși și aproape de revoltă, vizitatori și aparținători mânioși și aproape de revoltă, precum și angajați suprasolicitați, obosiți și aproape de revoltă.

Și-au făcut treaba iar la final i-au prezentat directorului un nou raportat. I l-au înmânat și au plecat clătinând dezamăgiți din cap, fără să mai spună nimic.

Marin s-a apucat să îl răsfoiască cu o grabă de nedescris, dornic să vadă dacă a trecut. Și tot la final de raport, tot negru pe alb, erau scrise următoarele cuvinte: "...și deși nu am putut detecta nici o breșă de securitate, procedurile și condițiile deținuților sunt atât de bizare încât denotă o crasă incompetență și lipsă de profesionalism din partea directorului acestei instituții."

-Eh, ridică nepăsător Marin din umeri, apoi aruncă raportul la gunoi. Nu au mai făcut mișto de mine de data asta.

În rest... competență? Profesionalism? Cui îi păsa la stat de asta.