Prin ploaie

Plouă de parcă Bacovia a fost ejectat din Rai cu un șut în fund. Deprima pe toată lumea și l-au trimis să se plimbe un pic pe aici, prin capitală. E întuneric, e frig, e umezeală, e noroi, e baltă, e fix ce îi trebuia lui și fix ce nu ne doream noi.

Sâmbătă, pe ploaie, m-am dus cu Dracul la doctor. Duminică, tot pe ploaie, am fost din nou cu el, să își facă doza doi de antibiotic. Azi, nu o să vă țin în suspans, iar ploaie, iar așteptat la cabinetul veterinar. Partea bună e că a fost ultima zi de injecție, partea proastă e că mi-a dat peste cap timpul liber.

Când termini programul de muncă, la 17:30, ultimul lucru pe care ți-l dorești e să îți aduci aminte că trebuia dus pisoiul la doctor... Deși e relativ aproape cabinetul, e mereu aglomerat. Pentru o amărâtă de injecție am așteptat aproape o oră. Ajuns acasă, m-am uitat la ceas: aproape ora 19:00 și de-abia vreo 750 de pași...

M-am dezbrăcat, am schimbat nisipul pisicilor, m-am îmbrăcat, am dus nisipul schimbat la gunoi, apoi am ieșit pe poarta blocului să mă plimb prin ploaie. Eu și Bacovia, și poate unul-doi ghinioniști care se întorceau de la muncă. În rest, cine să iasă pe vremea asta?

În cifre: 2.81 kilometri, 3.676 pași, 34 de minute și 23 de secunde. În cuvinte? Ploaie, frig, umezeală, străzi pustii, un vânt care sufla sinistru, bălți ascunse de întuneric și picioare ude care au călcat în ele. Măcar mi-am dat un reset.

Și mâine iar plouă... poimâine la fel...