Povestea soarecilor
Printre ghiveciurile de flori aduse din gradina asta-iarna si lasate pe balcon, s-a aciuat o familie de soareci. Mici si iuti, si cu usa de la balcon mereu inchisa (din motive de frig), si-au dus traiul fara ca nimeni sa stie ca exista.
Daca nu am fi observat ca pisicile incep sa se uite din ce in ce mai des pe balcon, poate ca nu am fi aflat niciodata. Dar cand toata armata de matze sta in fata balconului, in pozitie de lupta, si priveste cu mare interes un peisaj aparent static, incepi sa intri la idei!
Initial prezenta lor a fost o simpla ipoteza, aruncata in gluma. Doar nu era sa avem soareci la etajul doi, intr-un balcon suspendat, intr-o casa pazita de unsprezece feline feroce! Nu avea cum! Asta pana cand Alex a reusit sa ii surprinda si, bineinteles, sa ii adopte.
Ca fost stapan de hamsteri, ce puteam sa ii zic si eu? Erau totusi in spatele geamului, nu puteau ajunge la noi. Ce rau putea face? Asa ca ne-am trezit mandri posesori al celei mai mari custi de rozatoare din lume, plina cu soricei pitici.
Le-a mai lasat Alex si cate-o felie de paine uscata, si cate o bucatica de rosie sau varza, putina apa intr-un castronel. Asemeni pisicilor, ne-am strans si noi in fata balconului, urmarind cu mare atentie giumbuslucurile micilor Jerry. Doar Tom-ii de pe margine nu erau foarte fericiti. Si-ar fi trait ei mult si bine daca nu i-ar fi mancat in fund sa vina in sufragerie...
Cumva, au reusit sa faca pe undeva o gaura si sa patrunda inauntru, lucru care ar fi scapat neobservat de noi daca nu ar fi fost prins un soricel de coana Mitza, care incepuse deja sa se joace cu el. A scapat atunci doar cu un picior rupt dar a fost un semnal ca gata, trebuie sa facem ceva cu ei, altfel vor ajunge hrana pentru pisici.
Si uite asa stau acum pe balcon capcane improvizate pentru soareci, oale pline cu mancare, cu cate o scandurica pe care acestia sa se poata catara. Deja sunt peste 5 in oala si topaie plin de neastampar, incercand sa sara afara.
Acum ramane doar sa ii prindem pe toti si sa ii mutam in gradina. De acolo... legea junglei. Cert e ca afara au de-a face cu mai putine pisici decat la noi in casa.
