Pisici care dorm

Când vine vorba de pisici care dorm există două școli de gândire.

Prima e a oamenilor geloși. Când ei muncesc din greu, fac chestii plicticoase și se luptă să-și țină pleoapele deschise, pisicile să lenevească și să doarmă în pat? Nu este corect. Pe banii cui dorm pisicile?

Așa că, pentru a restabili ordinea karmică în univers, adepții acestei mentalități nu le lasă să doarmă. Le smotocesc pe burtă, agită zgomotos plicuri cu mâncare în aer, aruncă în ele cu perne, orice pentru a le întrerupe dulcele somn. Liberté, egalité, pisicile tot treze!

A doua școală de gândire e a oamenilor empatici. Dacă ei muncesc din greu, fac chestii plicticoase și se luptă să-și țină pleopele deschise, măcar pisicile să lenevească și să doarmă în pat.

Pentru a restabili balanța karmică în univers, adepții acestei mentalități le lasă să doarmă. Sunt cei care se simt împliniți și își satisfac visele și dorințele prin pisicile lor. Le privesc cum se întind răscrăcite prin tot patul, cum se lungesc de-a lungul mobilei sau cum se ghemuiesc covrig pe vreo pernă și se bucură că cineva poate să doarmă în acel moment.

Fiecare școală de pisici are dreptatea ei, într-o formă sau alta (deși dacă le întrebi pe pisici, au dreptate cei care le lasă să doarmă). Curios e că și stăpânii de pisici se împart tot după somn.

Prima categorie e a celor care dorm mai bine, mai liniștit și mai satisfăcut alături de un ghemotoc de blană, ce decide să li se alăture noaptea pe pernă sau sub pătură sau la picioare.

A doua categorie a celor care încearcă să doarmă, apoi cineva demarează peste ei. Sau dărâmă lucruri. Sau urlă că le e foame. Și nu dorm.

Aceste categorii tind să se suprapună și au în comun un lucru: karma. Pe cine nu lași să doarmă, nu te lasă să dormi.