Pisicaless
In seara asta voi dormi lipsit de matze. Fara felinele din case care sa ocupe locul si sa ma trezeasca din somn, voi dormi mult, linistit si adanc.
Dupa ce a reusit sa ma pacaleasca si sa sfarsim prin a-l pastra si pe amaratul chioralau, noptile mele au devenit mult mai zbuciumate. E un pisoi tare ciudat… Alex incearca din rasputeri sa il faca sa vina langa ea, il mangaie, il alinta, ii vorbeste frumos, se joaca cu el. Eu, invers, incerc din rasputeri sa il fac sa plece de langa mine. Asemeni speriatului, chiorul are un mod extrem de lipicios si de neplacut de a se baga in seama.
Vine, se impinge in tine, incearca sa te determine sa il mangai si te cheama la joaca, agandu-te cu ghearele de spate, sau gadilandu-te pe fata cu mustatile.
“NU!”, i-o tai eu din scurt de fiecare data, si il dau la o parte, incercand sa imi vad de treaba mea, sa citesc, sa mai lucrez pe laptop, sa adorm...
“Nu!” si el, si revine sa ma streseze, de data asta mai insistent. Il iau si il arunc spre capul patului.
“Nu!” si iar se intoarce si iar ii fac vant si il arunc, cu mai multa brutalitate, sperand sa inteleaga mesajul.
“Nu!”, nu vrea, iar vine sa frece la cap si numai o palma iute peste fund il determina sa ramana, in sfarsit, la locul lui.
Dupa care o luam de la capat in cateva ore...
Pentru cei care cred ca e simpatic sa te bage asa in seama… nu e! Nu e deloc placut sa vina la tine cu chef de joaca, si sa “iti faca cozonaci” pe spate, “masandu-te” cu ghearele. Eu mor de ciuda ca nu pot scapa de el, Alex moare de ciuda ca orice i-ar face el tot la mine revine...
Dracoaica vanatoreasa, in schimb, isi stie locul. La capitolul asta e preferata mea aproape. Dumneai doarme la capul patului, la picioarele mele. Ma pazeste de monstrul de sub pat iar eu o mai mangai din cand in cand, gentil, cu talpile. Uneori, cand are loc, vine si se intinde langa mine, pe lateral, in toaaaaaata splendoarea neagra a lungimii ei.
Voi fi insa pisicaless in seara asta. Voi dormi singur, fara matze… si probabil voi visa matzele cum dorm langa mine.
