Pe scurt

Octavian era furios. Roșeața feței l-ar fi putut face să pară poate rușinat dar grosimea venei ce îi pulsa pe tâmple oferea o singură concluzie: mânie!

Apăruse o problemă urgentă fix cu 10 minute înainte ca programul de lucru să se termine. Știa că era urgentă, îi fusese menționat lucrul acesta de fiecare persoană care îl întrerupea din găsirea unei soluții. Iar după trei ore de chin chiar reușise să găsească una. Și ce a primit ca răspuns de la managerul său?

"Ms"

Nici măcar un semn de exclamare entuziasmat la final. Sau un amărât de punct, ca să concluzioneze așa-zisa propoziție.

Mai mult, era sigur că dacă nu ar fi fost ceva inserat automat de programul de chat, până și "m"-ul ar fi fost scris cu literă mică. Tocmai depusese un efort considerabil și tot ce primise ca mulțumire era fix opusul: minimul de efort necesar pentru a tasta un răspuns.

Nu era ok. Nu era deloc ok. Cu nervii întinși la maxim, Octavian călcă peste orice urmă de curtoazie și se apucă să își facă managerul ou cu oțet, trimițându-i o veritabilă diatribă în care se apucase să îi bată obrazul pentru lipsa de recunoștință insinuată prin răspunsul mult, mult prea scurt.

A regretat de îndată ce a trimis mesajul dar era prea târziu: plângerea iacta est. După 5 minute ce s-a simțit ca o veșnicie, a venit și reply-ul:

-"Ai dreptate, te rog să mă scuzi. Am fost prins cu anunțarea celorlalți stakeholders. Problema rezolvată de tine a fost una importantă și urgentă, am primit foarte multe întrebări legate de ea și a fost necesar să le răspund de îndată tuturor celor implicați pentru a vedea cum vom continua. Acest lucru nu îmi scuză însă brevitatea și lipsa de recunoștință. Ai făcut o treabă bună, sacrificându-ți timpul personal, lucru pentru care îți mulțumesc. Apreciez efortul depus de tine astăzi!".

Răsuflând ușurat că nu e dat afară, Octavian răspunse satisfăcut mesajului:

-"npc"