Parcul Șinei - XII - nimic nou în continuare...

A început de ieri să cadă câte un fulg, ca în poezia lui Coșbuc. Gerul a dat-o în ninsoare în toată regula, viscolită, iar peste noapte s-a așternut un strat de zăpadă de toată frumusețea.

În anii precedenți era un mare motiv de bucurie. Pentru noi, să plimbăm câinii prin zăpada adâncă și să ne amuzăm văzându-i cum se joacă și se rostogolesc prin omătul moale. Alții ieșeau și făceau oameni de zăpadă sau plimbau copiii cu sania. Era ditamai bucata de câmp, ferită de mașini, loc suficient pentru toată lumea.

Anul acesta, de când s-a hotărât Piedone Jr. că ne face parc avem... ciu-ciu. Avem niște garduri care împrejmuiesc zona, în continuare trotuare impracticabile și blocate de mașini parcate, și un real pericol pentru pietoni. Dar vom avea cândva un parc. Când? Nu se știe.

Și iarăși vine clasa politică și strică puținele lucruri frumoase pe care le aveam.