Pantofi scoși la pensie

Am învățat la scurt timp după ce am început să alerg că încălțămintea pe care o folosești contează. Când începi să treci de un anumit număr de kilometri / minute alergate, dacă nu ești echipat corespunzător apar problemele: unghii înnegrite, bătături dureroase sau boss-ul final, fasceita plantară.

După ce a trebuit să abandonez un long run de 10 kilometri undeva înainte de kilometrul 9 din cauza durerii și m-am văzut nevoit să mă târăsc cumva spre o stație de tramvai pentru a ajunge acasă, am început să iau în serios starea încălțărilor.

Unul dintre ponturi e că se recomanda că încălțările să fie schimbate undeva aproape de 650 de kilometri alergați cu ele. Eu le adaug în aplicația Garmin Connect, le "atașez" activităților și se contorizează automat distanța parcursă.

Numărul nu e bătut în cuie, depinde foarte mult și de stilul de alergare, intensitatea activităților și calitatea încălțărilor, dar în general poți simți la un moment dat că talpa începe să pară mai dură și să nu mai absoarbă la fel de bine șocurile, rezultând în dureri de picioare.

De perechea din poză am tras mai mult decât ar fi trebuit. Au fost însă cadou de Crăciun și parcă nu m-a lăsat inima să renunț așa ușor la ei astfel încât de vreo 200 de kilometri încoace i-am folosit la alergările din zonă, în pofida rupturilor ce se lărgeau din ce în ce mai tare.

Le-am făcut azi onorul, i-am dus pe ultima tură și acum pot ieși liniștiți la pensie. Și-au făcut kilometrii, au ars caloriile și m-au plimbat suficient.