O zi proastă

Se spune că ziua bună se cunoaște de dimineață. Iar când "dimineața" e ora 4 și ești trezit de un telefon care urlă din motive de RoAlert, nu e semn bun.

Deși începuse să ningă de ieri seară, deși urla toată presa că e cod curcubeu de viscol și ninsoare puternică, la ora 4 au simțit nevoia să dea un mesaj prin care să avertizeze lumea că ninge puternic și e cazul să se ferească. Ceea ce putea fi constatat și în mod analog, cu o simplă privire pe fereastră, dar cine suntem noi să ne opunem progresului tehnologic?

După pseudo-alarma de la ora 4 a venit alarma de la ora 6 a prietenei mele, care azi lucrează de la birou. E o vorbă și pentru cupluri, la bine și la rău. Pentru ea a fost "rău".

Ajunge în stația de tramvai, la vreo 5 minute de mers pe jos prin zăpada înaltă și necurățată de nimeni la ora asta, verifică aplicația InfoTB și vede că tramvaiele, în principiu... nu ajung.

Se urcă într-un autobuz 116 și pe la Brâncoveanu se strică hardughia și începe să scoată fum... Din fericire, e aproape de stația de metrou, se urcă în el și când aproape că a ajuns la birou primește mail cum că să rămână acasă.

Între timp, eu rămas acasă și trezit cu noaptea în cap, sunt lovit de hărnicie și dacă tot am timp înainte să mă apuc de muncă, ies să dau zăpada. De la grădină, de la garaj, de la boxă...

Țopăi prin zăpada neprihănită până la garaj, iau lopata de acolo, curăț rapid pe la grădină și încep să fac o potecă pe margine, de la garaj până la boxă. Pe la jumătate, se rupe mânerul. Ajung totuși la boxă dar când să fac de acolo până la intrarea în bloc / scară... se rupe de tot lopata.

Țopăi iar prin zăpadă înapoi în bloc, cobor cu o mini-lopată de mașină, termin poteca până la boxă apoi privesc restul curții... Scara noastră era complet înzăpezită și suntem doar doi bărbați în putere acolo, iar vecinul era probabil plecat deja la muncă.

Ce să fac... curăț și intrarea în bloc, scările, și fac o potecă până la cealaltă scară, care fusese totuși curățată până la ieșirea din bloc (avem un vecin foarte matinal și foarte... productiv).

Ca să nu mi se termine norocul aici, am avut un drum de făcut după-masă, până la doctor, descoperind cu ocazia asta că tramvaiele nu circulă. După aproape 10 minute de așteptare, am luat-o pe jos la pas alert, ca să nu ratez programarea, patinând pe zăpadă și afundându-mă în bălțile adânci și pline ochi cu apă înghețată.

Tot ce a trebuit a fost o zi mai serioasă de ninsoare.

*în poză pot fi admirați Scârțulica cea roșcată și Jegăriciul, a căror zi nu a fost deloc proastă și s-au putut uitat la fulgii de zăpada ca la desene animate.