Negru ca?
Eul liric avea de scris, nu, de compus o figură de stil analogică. Nu în sensul de "pă hârtie", opusul la digital, ci una care să fie o analogie. Și nu orice fel de analogie, ci una care să fie o figură de stil, artistică și inovativă, nu doar așa, un "x ca y" matematic. Ca orice eu liric care se respectă, căuta deci una cât mai originală, care să nu se mai fi repetat (prea des); cât mai inedită, care să te surprindă printr-o comparație neașteptată; cât mai poetică, cât să te emoționeze prin subtilitățile literare; cât mai... hai să ne oprim aici și să rezumăm: cât mai șmecheră.
În cazul de față, îi trebuia ceva negru. Ușor, ați zice, poate chiar cea mai ușoară de analogiat dintre culori. Iaca: negru ca smoala. Și ați zice prost, că de-aia nu sunteți euri lirice, ci doar euri cititoare. Nu doar că negru ca smoala e una dintre cele mai expirate analogii, dar e și stupidă. Păi cine mama mă'sii a mai văzut smoală în 2026, Anul Domnului? Poate, poate, prin copilărie să fi văzut ceva smoală pe la bunici, din vremurile când încă se reparau acoperișurile prin metode care să nu implice un drum la Dedeman și câteva sute de lei cheltuiți. Dar în prezent smoala e practic la fel de extinctă ca dinozaurii. E ca și cum ai zice "negru ca chestia aia despre care citești în cărți plictisitoare, dar nu mai există, dar tu trebuie să te prefaci că înțelegi despre ce e vorba și, stai, de ce citești chestia asta în primul rând"?
Deci nu. Nu "negru ca smoala".
În nici un caz nici negru ca noaptea. Tot fumată și tot stupidă din aceleași motive. La cine mai e întuneric noaptea în ziua de azi? Oriunde te-ai afla, clipește minim o luminiță. Poți, eventual, să zici "negru ca noaptea după ce s-a tăiat curentul pentru că Guvernul României nu e capabil să vină cu o strategie energetică și iarăși se scumpește kilo-what-the-fuck-cât-a-ajuns-să-coste-ul, ție nu îți mai crește salariul, și nu ai mai putut să plătești factura la lumină, și mama lor de hoți, că toți fură și au uitat că era vorba să fure, dar să și facă și, stai, de ce citești chestia asta în primul rând?".
Deci nu, nici "negru ca noaptea".
Poți să încerci să faci un pic de umor negru (hă hă!) și să mergi pe o glumă rasistă subtilă, gen "negru ca ăia din Africa". Care poate că ar prinde la publicul potrivit, dar ca analogie e complet idioată. Ăia din Africa sunt maxim maronii (nu folosim termenul "căcănii" pentru că nu suntem căcănari). Cine mama mă'sii s-a uitat la un african și a decis că, bă, ăsta e "negru". Strămoșii noștri pare că nu erau doar rasiști, ci și analfabeți cromatici.
Deci nu, nici "negru ca ăia din Africa".
O altă idee ar fi să o arzi intelectual, gen, și să încerci un "negru ca Vodă". Doar că dincolo de faptul că există sintagma "Negru Vodă", cine știe exact ce era cu acest Vodă? Era din Africa? Era un personaj literar, inventat de cineva, sau un vodă pe bune, care chiar a existat și a făcut chestii? Avea și el o bardă cu care tăia inamici ca Mihai Viteazu' sau era un Vodă mai ne-viteaz, care doar făcea chestii organizatorice? Sunt mult prea multe întrebări pentru o analogie. În loc să afli cât de negru era... ceva, trebuie să te documentezi pe Google Chat GPT și deja seamănă prea mult a "învățat". Și nah, iar mă repet, dar suntem în 2026. Cine mai citește ca să învețe? Cine mai citește?
Deci nu, nici "negru ca Vodă". Și atunci negru ca ce?
A fost un moment important pentru eul liric. A aflat, cu deosebită tristețe, că în 2026 s-a cam terminat șmecheria. Figurile alea de stil faine le-au risipit deja boșorogii de dinainte pe tot felul de opere literare lipsite de importanță. Pentru generațiile noi, care vin din urmă, n-a mai rămas nimic... Le țin iluștrii încleștate în gheare, în mormintele lor. "Ăia noi? Să își inventeze metaforele lor!", ar spune probabil stafia oricărui scriitor, dacă și-ar mai aduce aminte cineva cum se ține o ședință de spiritism.
Ce să mai inventezi în ziua de azi? Totul e AI, AI, AI. De eul liric și problemele lui nu-i mai pasă nimănui. Pentru el totul e negru ca perspectivele literare ale noului viitor.
