Necuvinte

Poetul Axinte,
poet respectat,
s-a ridicat într-o dimineață din pat,
complet inspirat
de o idee ce îi trecuse prin minte:
să scrie despre necuvinte.

Filozof profund,
scria poezii,
capodopere literare și măreții,
în care exprima orice crâmpeie
de gând sau idee
ce putea fi calificată
ca fiind adâncă...
... dar nu putea tot timpul să le rimeze
(acum ar fi putut să scrie ceva cu "stâncă" dar ați prins esențialul).

Așa că a început să creeze
versuri garantat să rimeze,
scoțând
cuvinte din fund.

Era ideea măreață?
Perlă de înțelepciune despre viață?
(o secundă, poetul făcu o pauză ca să noteze o doleanță:
"trebuie să trec pe la piață
să cumpăr ouă de rață
de la vânzătarea cea creață".
Gata, a notat tot verbatim,
revenim)

Era o idee măreață
dar îi lipsea o rimă?
Pe următoarea linie spunea
despre ea
că e o "mastereață".
O gogoroață
inventată de el dar care pesemne
trebuia să însemne
că e ceva inventat de-un maestru...
O tactică cu inteligența unor bucăți de lemne
și rafinamentul unui desen rupestru.

Pe măsura ce scria
și ne-cuvinte noi inventa
pentru a rezolva
problema cu rima,
se lăsă treptat pe tânjeală.
Devenise atât de simplu să umpli o foaie goală.

Încetând încet să mai gândească,
a început să trântească
în loc de idei
litere și onomatopei.

Brzk
Wglk
Rg
Qwerty