Moara lui Noroc

S-ar putea spune că familia Noroc fusese binecuvântată de providență dar ar fi însemnat să ignori toată munca grea depusă de cei doi.

Nicolae Noroc fusese un simplu băiat de la țară, fără condiții sau rude care să îl sprijine. Doar el știa cât de mult a tras ca să poată termina o facultate și să iasă inginer. Maria, cu origini la fel de simple și la fel de muncitoare, s-a zbătut și a reușit să ajungă infirmieră șefă.

S-au cunoscut când erau amândoi tineri și încercau să își termine cursurile iar valorile similare i-au apropiat. Iar doi oameni ambițioși, onești și muncitori nu aveau cum să nu aibă o soartă bună. Munca, nu "norocul" i-a dus acolo unde erau. Cu toate acestea, chiar și ei mulțumeau fortunei pentru un lucru: Marius, băiețelul lor. Frumos, sănătos și norocul lor de pe lume!

Marius nu creștea într-un an cât alții în zece, căci nu suntem într-un basm. Dar creștea bine și le oferea un motiv de mândrie. Era cuminte, respectuos și lua note bune la școală. Nimeni nu și-ar fi imaginat că urma să le frângă sufletul părinților săi și cu atât mai puțin motivul.

Cei doi părinți i-au oferit de la bun început sprijinul necesar pentru a descoperi ce dorește să facă în viață dar nu era nici un secret că fiecare dintre ei își dorea să li se calce pe urme. Nicolae visa ca Marius să se facă inginer iar Maria și l-ar fi dorit doctor. Cu toate acestea, erau dispuși să îi accepte orice decizie, cât timp nu și-ar fi distrus viața.

Drept urmare, nu au fost genul de părinți care să îl împingă de la spate să urmeze un liceu anume, să facă activități extra-curiculare sau să se pregătească pentru o facultate specifică. Dar i-au explicat ca înainte de absolvirea clasei a 12-a așteptau de la el o decizie legată de viitor iar ei ar fi urmat să îl sprijine după posibilități. Iar în dimineața ultimei zile de școală, înainte să plece împreună la festivități, l-au luat deoparte și l-au întrebat ce dorește să facă cu viața lui.

-"Mamă, tată", le-a răspuns cu seninătate Marius, "vreau să mă fac morar și să deschid o moară."

După câteva secunde de pauză, doamna Noroc a rupt tăcerea:

-"E o glumă, nu, fiule?", îl întrebă ea fără să fie amuzată.

-"Nu, nu", răspunse viitorul morar, plin de entuziasm. "Vedeți voi, am un plan bine pus la punct..."

-"Măi băiatule, tu ai înnebunit?", îl întrerupse nervos domnul Noroc.

Marius luă o gură adâncă de aer și continuă calm.

-"Secretul unei afaceri stă în marketing. Dacă ai marketing-ul pus la punct, totul devine foarte ușor."

Profitând de tăcerea nervoasă a părinților săi, continuă cu entuziasm.

-"Ideea mi-a venit la ora de română, când profesoara m-a scos la tablă. "Noroc, ce ne poți spune despre Ioan Slavici?", m-a întrebat și atunci m-a lovit: pe mine mă cheamă Marius Noroc. Dacă îmi deschid o moară, atunci va fi Moara lui Noroc! O să mă pot lega de faimoasa nuvelă a lui Slavici."

-"Oamenii vor face automat legătura, voi avea reclamă gratis. O să pot pune postere din film în moară și o să mă leg de ea pentru branding. E ideea perfectă!", declamă Marius, a cărui față devenise luminată de pasiune.

Dar tatăl său oftă adânc și clătină din cap deznădăjduit.

-"Fiule, fii serios. Pe cine mai știi tu să folosească o moară? Cu atât mai mult la oraș. E o idee nebunească și fără viitor."

Dar Marius nu dori deloc să asculte. Discuția degeneră rapid într-un scandal și acesta fugi din casă trântind ușa.

L-au găsit câteva zile mai târziu, cu ajutorul părinților. Cerșea într-o intersecție aglomerată cu o pancartă pe care scria că e în căutare de investitori în "Moara lui Noroc". Nu avea nici cea mai mică intenție să revină acasă iar poliția nu îl putea obliga, devenise major.

După câteva săptămâni, Maria ar fi fost dispusă să îi facă pe plac numai să să se întoarcă dar Niculae era un om mândru. S-au certat aprig dar fără nici un rezultat. Instinctul matern s-a dovedit a fi mult prea puternic așa că și-a anunțat soțul că îl părăsește și a plecat să îl caute pe Marius. L-a găsit sub un pod, greu de recunoscut. Slăbise periculos de mult, era murdar și mort de beat. De la șocul de a-l vedea așa a făcut un infarct și nu a mai putut fi salvată.

Lovit de o nouă grozăvie, Nicolae Noroc s-a simțit cel mai ghinionist om din lume și s-a apucat de băutură. Nu a durat mult până să fie dat afară de la slujbă din cauza alcoolismului scăpat de sub control. Și-a băut apoi economiile și a ajuns pe stradă.

Vagabond rămas fără familie, Nicolae a bătut străzile până când soarta l-a adus față în față cu fiul său. Avea în continuare pancarta cu moara și discuta despre ideea sa cu un alt boschetar.

-"De ce, fiule, de ce?", încercă el să îl întrebe, înainte să cadă pradă unui infarct, călcând pe urmele soției sale.

Marius era prea departe ca să îl audă dar chiar dacă ar fi făcut-o, răspunsul era evident.

Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.