La cumpărături

La noi în gospodărie treburile sunt distribuite sexist dar eficient. Prietena stă acasă și gătește, de regulă, iar eu merg și vânez proviziile necesare prin magazine și mă asigur că e cămara plină.

Pentru seara de azi ar fi gătit niște paste cu sos alb. Mai exact, spaghete. Am verificat în garaj, unde ținem rezervele de mâncare și am descoperit că nu mai aveam. Drept urmare, ce altceva aveam de făcut decât să merg să cumpăr spaghete?

Deși destul de aproape (10 minute), gândul de a merge până într-un MegaImage doar pentru un pachet de spaghete îmi inspira prea multă risipă de timp.

-Sigur nu îți mai trebuie nimic? am întrebat.

La cel de-al treilea set de insistențe am primit un răspuns: bacon pentru sos și un spray pentru geamuri. Cu lista în minte, m-am îndreptat spre magazin.

Am intrat, am înșfăcat un coș de cumpărături și mi-am luat niște fructe. Rămăsesem fără și erau chiar la intrare. Și dacă tot eram în zonă, am luat și niște legume de salată.

Am trecut apoi pe lângă raioul de pâine și am luat una. Și asta se terminase fix azi. M-am dus apoi să caut bacon. După ce am găsit și am înșfăcat și niște napolitane pentru mine și mini-croissants pentru Alex (deh, a fost o zi grea), am fost să caut spray-ul de geam. Doar am insistat atât pe chestiile extra, ar fi fost culmea să nu le iau pe toate.

Am plătit, am împachetat și am plecat spre casă. În timp ce urcam scările și eram literalmente la 2 metri de ușă... am realizat că am uitat spaghetele.

După ce am lăsat sacoșele pe masă am ieșit în grabă și le-am cumpărat de la magazinul de la colț. Unde m-aș fi putut duce de la bun început dacă era vorba să iau doar niște spaghete...