Jurnal de pauză - II

Uneori tot ce îți dorești (sau mai poți) este să stai și să privești în gol. Atât.

Fără gânduri, fără gesturi, fără acțiuni. Problema e că timpul funcționează în defavoarea ta.

Oricât de mult ți-ai dori să încremenească și să te oprești în acel moment de liniște și inexistență, el merge înainte. Secundele se scurg, minutele se adună și se face ora.

În multe filme "tic tac" e un sunet îngrozitor pentru că denotă o bombă cu ceas pe cale să explodeze și să distrugă totul în jurul ei. În realitate poate fi la fel de îngrozitor și fără bomba atașată. Îți reamintește că timpul curge și nu așteaptă pe nimeni.

Nu ai de ales. Te ridici, oftezi și o iei de la capăt.