Jurnal cu nimicuri - II

Ziua ar fi putut să înceapă cu bine dacă nu începea prea devreme.

Paradoxal, am reușit să adorm și să dorm fără să stau cu gândul la pre-comanda de Pokemon Pokopia ce urma să fie livrată azi. M-au trezit însă pisicile tot pe la 5, am încercat să mai stau în pat până pe la 6, apoi la scurt timp i-a sunat alarma prietenei mele. Am simțit eu ceva așa că am și mers să mă îmbrac, în loc să mai moțăi în pijamale și, ce să vezi, pe la 6:40 am verificat aplicația Sameday și am văzut că ajunsese coletul la Easybox.

Am înșfăcat o geacă, m-am încălțat și am înfruntat mini-frigul preț de 10, poate 15 minute cu totul. Pe la 7 eram acasă, cu jocul băgat în Switch și pus la descărcat. După cum spuneam, ziua ar fi putut să înceapă cu bine, cu mine bucurându-mă de Pokotopia. Ar fi putut... dacă nu începea prea devreme. În timp ce încercam să butonez, simțeam cum mi se închid ochii și atenția îmi fuge mai ceva ca mine către Easybox în aceeași dimineață.

Apoi a început munca, proptită de o cafea și ceaiuri fierbinți, gata totuși să se prăbușească sub aceeași oboseală generalizată ce mă bântuie de câteva zile în care nu am reușit să dorm suficient. Probabil o să o mai țin așa o zi, două, apoi o să adorm într-o noapte odată cu găinile, și o să dorm dus prin câteva alarme până mi se reîncarcă bateriile.

După munca de zi a urmat munca de seară: cumpărături, drumuri la cabinetul veterinar, plimbat câinii, schimbat nisipul, un pic de mișcare fizică, suficient cât să nu mi se destrame organismul ce șade minim 8-10 ore pe zi în fața unui monitor. Și mai e și masa, un pic de lectură înainte de culcare, un post pe acest blog... Când să te mai bucuri și de Pokopia?

În weekendul în care voi fi plecat și voi avea și alte treburi de rezolvat? Prea puțin timp, atâtea lucruri de făcut...