Jurnal cu nimicuri

Azi a fost genul acela de zi unde ultimul lucru de care am chef e să îmi mai storcesc creierii în încercarea de a produce un post coerent pe acest blog. De unde?

Nu a fost tocmai o zi grea sau plină ci doar una mult prea obositoare, cu mult prea puțin somn după o săptămână mult prea lungă.

La ora 09:00 era planul să dăm o fugă cu Madam la veterinar apoi să plecăm la țară, să îi fac o vizită tatălui meu de ziua lui. M-am trezit la 2, apoi m-am trezit 4, apoi m-am trezit la 6 și am zis, hai, dacă tot sunt treaz și dacă tot plec tocmai la 9... hai să bag și alergarea de azi, să pot sta mâine liniștit.

Merg în baie să mă echipez și încep ziua cu o surpriză neplăcută: s-a stricat mecanismul de tras apa, în mod misterios. Am reușit să îl fac măcar să nu mai curgă în continuu, apoi mi-am tras hainele pe mine și am fugit spre parc.

M-am întors acasă undeva după ora 8... Am făcut duș și apoi, în mod complet logic, natural și coerent, m-am apucat să schimb nisipul pisicilor dacă tot aveam timp până la ora de plecare.

Drumul obositor, ca orice drum cu mașina. Aproape 2 ore dus, aproape 2 ore întors, aproape un sfert de zi petrecut în mașină.

La țară am mai pierdut jumătate de oră montând și configurând cadoul pentru tata: un televizor nou smart, un Philips luat pe ideea că Philips avem și noi acasă și că avea butoane de YouTube și Netflix direct pe telecomandă, deci teoretic erau șanse mai mari să se descurce așa cu ele.

Ajuns acasă, undeva după ora 16, alte treburi: plimbă câinii, repară problema din baie, fă ceva de mâncare, pregătește un post pe blog...

Tot ce îmi doresc e un film distractiv cu care să ne încheiem seara și zero alte probleme.