În luptă cu birocrația

Sunt unii oameni pe lumea asta care au ghinionul ca numele de familie să sune tot a prenume. Ca familia Radu.

Ion Radu, patriarhul familiei neinspirat numite, a suferit toată viața din cauza asta. Cum te cheamă, de fapt? Radu sau Ion? Formulare completate greșit, prieteni care te apelau oficial cu numele de familie, străini care îl luau prietenește direct cu prenumele... Nu era simplu, să știți. Așa că atunci când i s-a născut fiul, Ion a luat o decizie care a părut înțeleaptă dar care a venit cu repercursiuni greu de prevăzut. Ce a făcut? L-a botezat Radu.

Radu Radu era imun la toate problemele suferite de părintele său în trecut. Care e numele de familie? Care e prenumele? Cui îi pasă? Oricum ai da-o, toate drumurile duc la Radu. Era un plan aparent genial! Dar nici un plan nu e "genial" până nu trece de inamicul suprem: birocrația.

Totul a început cu o banală vizită la un secretariat. Radu urma să fie student, bomboana din vârful tortului tinereții, și cum să sărbătorești mai bine această ocazie decât cu un vraf de formulare fără noimă de completat? Și în timpul uneia dintre nenumăratele vizite făcute cu hârtii sub braț, mânat de avântul nebunesc tipic unui adolescent pe cale să schimbe prefixul, îndrăzni să facă o glumiță în fața unei secretare acre.

-"Doamnă, cred că am pus numele la prenume și viceversa, dar bănuiesc că nu e o problemă, nu?"

Doamna în cauză a explodat instant și a început să urle la el că e analfabet, că îi irosește timpul prețios și că ar face bine să recompleteze formularul în mod corect și să revină cu el ziua următoare.

Tânărul Radu a încercat să dezamorseze situația, și-a cerut scuze și a explicat că e doar o glumă legată de faptul că numele lui întreg e Radu Radu și că indiferent de ce ar trece și unde, e același lucru... aia era gluma. Dar doamna în cauză, cocoțată pe înaltul tron al birocrației, nu a vrut să îi asculte scuzele. Pentru dumneaei lucrurile erau clare: formularul era greșit, vinovatul își recunoscuse singur vina și era obligat să îl refacă și să revină.

-"Cum să îl refac, doamnă?", a reîncercat să îi explice. "Tot Radu Radu o să scrie la final."

-"Nu mă interesează, refaci." sosi răspunsul plin de acreală. "Pui Radu de la nume la nume și Radu de la prenume la prenume corect de data asta. Următorul la rând!"

Și atunci s-a radicalizat Radu, scandalizat de absurdul situației. Ok, da, birocrația era o problemă cunoscută de care toată lumea s-a plâns, se plânge și va plânge de-acum și până în vecii-vecilor. Dar acum parcă se întrecuse o limită, s-a rupt spatele cămilei și au agasat persoana nepotrivită: un tânăr cu multă energie, mult idealism și mult timp liber... și un tânăr care se considera nedreptățit, pe bună dreptate. Rețeta perfectă pentru a forma un revoluționar!

Un om obișnuit ar fi înjurat, ar fi oftat și ar fi revenit a doua zi cu un nou formular sau, dacă s-ar fi simțit încrezător, poate cu același formular în speranța de a da de altă persoană la ghișeu, mai rezonabilă. Radu nu a făcut asta. Radu a pornit o revoluție.

S-a așezat în fața clădirii cu pancarte pe care scria mare "JOS BIROCRAȚIA" și a început să își povestească pățania și să agite spiritele. Iar spiritele nu aveau nevoie de mult ca să fie agitate. Ați fost vreodată într-un loc în care oamenii așteaptă la coadă nu pentru vreo răsplată sau ceva tangibil, cum sunt cozile la supermarket sau la casele de bilete, ci pentru "oportunitatea" de a interacționa cu un funcționar opărit? Spiritele acelea sunt simultan frânte dar și un butoi cu pulbere gata să erupă. Iar scânteia a apărut într-un final. Tânărul Radu Radu sau, după cum urma să fie alintat pe modelul faimosului revoluționar cubanez, "Che R.R." (pronunțat, în mod ironic, "cerere").

O, și Radu a luptat. S-a zbătut. A mărșăluit. A organizat și a agitat. În scurt timp povestea lui a fost preluată de organele de media și a ajuns subiect fierbinte la știri. Din ce în ce mai mulți oameni s-au adăugat cauzei sale și totul urma să culmineze cu un marș memorabil și gigantic chiar în capitală, un boicot general ce planificase să picheteze absolut orice clădire de stat populată preponderent de funcționari și ghișee.

Radu și susținătorii săi s-au urcat în trenul spre capitală în ceea ce urma să fie o dimineață fatidică. La nici 10 kilometri parcurși, undeva într-un câmp, trenul a deraiat în mod violent și tânărul Radu, Che R.R., s-a stins din viață înainte să își îndeplinească destinul. Cineva furase o parte din șine pentru a le valorifica la fier vechi...

Fără liderul lor inspirațional mișcarea s-a stins în mod natural iar funcționarii din toată țara au putut răsufla liniștiți, erau în siguranță. La aflarea veștii, unul dintre ei, mai cutezător, nu s-a putut abține să nu fluture în dosar de hârtie în fața camerei și să remarce pe un ton acru:

-Ați văzut ce se întâmplă dacă nu aveți șină?