În concediu

Marți e zi de alergat.

O zi obișnuită de marți începe cu mine trezindu-mă ceva mai devreme, poate 6 și ceva, poate chiar 7, astfel încât la cel târziu 07:30 să fiu ieșit pe ușă, cu timp suficient pentru a termina o alergare de 5-6 kilometri (30-40 de minute), să fac și un duș după și să am timp să încep munca la 08:30.

Acum, pe timp de iarnă, la 7 încă e întuneric dar după ce trece o jumătate de oră se luminează. Nu și azi.

Ziua de marți de azi a început cu mine trezindu-mă la 07:34, pe un întuneric beznă de credeam că e maxim 5 sau 6. M-am ridicat cu greu din pat și am ieșit pe balcon, să văd ce mă așteaptă. Ce mă aștepta afară? Un vânt puternic, un cer înnorat și o ploaie înghețată. O vreme închisă... și încep să cred că acest termen vine de la faptul că e genul de vreme unde preferi să stai închis în casă.

Într-o zi obișnuită de marți mi-aș fi luat inima în dinți și fie aș fi ieșit afară pe ploaie fie aș fi riscat și aș fi amânat pe seară, în speranța că vremea va fi mai acceptabilă. Dar azi e o zi de marți de concediu.

Așa că m-am întors înapoi în pat unde am citit și am moțăit încă o oră, alături de pisici. Pentru că asta înseamnă să fii mafio... în concediu.