Iepurele culturist

Dintre toate vietățile iepurele era cel mai amărât. Deși talentat în a-și lua picioarele la spinare, rămânea un simplu urecheat pricăjit și sperios, vânat de aproape toți baștanii pofticioși la carne. Pielea pădurii, cu alte cuvinte.

Vulpea îl urmărea în mod special. Îi puse gând rău de când găsise o rețetă tentantă de tocăniță de iepure, să te lingi pe bot, nu alta! Cum iepurele ar fi preferat să își petreacă restul zilelor în vizuină și nu în tocană, era musai să se schimbe ceva. Așa că a făcut cel mai logic lucru care i-a venit în minte: s-a apucat de sală.

Întâi mai timid, ca un începător care de-abia poate ridica bara goală, apoi cu din ce în ce mai mult patos, iepurașul firav de altă dată s-a transformat într-un iepuroi masiv. Cu bicepși cât două verze, un piept mai bombat decât al fazanului și un spate lat ca distanța dintre luni și sâmbătă, din pradă a devenit prădător.

Vulpei nu i-a venit să creadă când l-a văzut. Maieul mulat al iepurului îi dezvăluia corpul de rozătoare herculeană, inspirând orice mai puțin ingredient pentru tocană. Dar vulpea nu s-a lăsat descurajată. Mai mulți mușchi, mai multă carne pentru friptură!, se gândi vicleana cumătră și trecu la atac. Dar, vai, mușchii iepurelui nu erau doar de decor, baloane steroidizate fără substrat, ci fibră de oțel. Cu lăboaiele sale puternice și pline de bătături, iepurele i-a ars două dosuri de palmă de a trimis-o învârtindu-se.

Pădurea avea un nou boss: iepurele culturist.

Trezindu-se brusc în inferioritate, vulpea plecă să caute aliați. Dacă ea era prea slabă, atunci sigur lupul putea să o ajute. Era mai mare, mai solid și mai colțat. Dar și lupul avu parte de aceeași soartă, și după un șut musculos în fund fugi schelălăind cu coada între picioare.

-Pădurea are un nou boss, bă băiatule!, urlă iepurele în urma lui.

Bătuți și umiliți, vulpea și lupul s-au dus să îl caute pe urs. O fi fost iepurele culturist, dar namila blănoasă era cât casa, de zece ori mai mare și mai feroce. Cu muncă de convingere, conul urs fiind mai degrabă tentat de niște miere sau niște păstrăv, și nu de carne de iepuraș, cei doi reușiră să îl convingă să îl învețe minte pe iepure.

Buf buf buf! se cutremura pădurea sub pașii ursului.

Sigur îl bate!, se gândeau vulpea și lupul văzând cât de imens era ursul.

Sigur îl bat!, se gândea și ursul, admirându-și membrele groase și labele uriașe.

Sigur îl bat, râse iepurele în sinea lui, văzând ce fel de adversar vine spre el.

-Tu ești iepurele care se crede șmecher?, îl întrebă ursul ajuns în fața lui. Și în timp ce rosti asta, se apucă să îl scaneze din cap până în picioare.

Sigur, față de un iepure normal avea ceva cărniță pe el. Înțelegea cum de vulpea a avut probleme. Lupul era considerabil mai mare, dar și mai prostovan, putea fi intimidat. Dar el? Ursul? Marele boss? Campionul pădurii? Ha!

Iepurele îl măsură și el de sus până jos dar nu îi oferi nici un răspuns ursului. Deranjat de insolența arătată, ursul se pregăti să îi ardă o gheară peste cap. Dar nici nu apucă să ridice bine laba în aer că iepurele îl interpelă cu bruschețe:

-Ce faci, băi? Vrei să ne batem așa, ca brutele?

Șocat de insolența arătată, ursul îi replică cu mânie:

-Dar tu când i-ai bătut pe vulpe și pe lup cum a fost?

Iepurele dădu din lăbuță a lehamite și pufăi către urs:

-Pfff, păi ăia sunt niște amărâți. Tu ești ursul. Ești puternic, ai mușchi. Cu tine mă măsor în body building, ca de la un strongman la altul.

Deși nu îi prea conveni ca iepurele să i se considere egal, orgoliul ursului fu totuși gâdilat suficient ca să stea pe gânduri. Putea oricând să mătrășească iepurele. Dar un concurs de body building? Nu ar fi stricat să fie și cel mai musculos din pădure.

Se duse deci cu iepurele într-o poieniță luminoasă unde dădură de niște gaițe ce ciripeau vesele. "Arbitrele perfecte", îl convinse iepurele. Nici unul dintre ei nu puteau să ajungă la cumetrele zburătoare deci nu puteau fi intimidate. Cine urma să câștige ar fi câștigat pe merit, nu pe frică.

Mândru nevoie mare, ursul se duse primul să se încordeze. Ridicat semeț pe două labe, își etală masivul corp păros.

Cu zâmbetul pe buze, iepurele îi urmă. Era mai mic, mult mai mic. Dar spre deosebire de urs, era numai fibră. Nu avea labele la fel de mari, dar oh, ce definit era. Bicepusul, biceps, tricepsul, triceps. Avea chiar și pătrățele, că doar băga cardio. Alerga zilnic, spre deosebire de barosanul urs și burta lui de hibernator.

Fără să ezite, gaițele îl încununară pe iepure drept câștigător.

-Succes data viitoare, cumetre!, îi spuse el ursului înainte să plece.

Rușinat și furios, ursul începu să fumege. S-ar fi dus după iepure, să îl ia la omor dacă asta nu l-ar fi făcut să pară un pierzător și mai mare. Nu, trebuia să îl bată pe iepure ca la carte.

-Vulpe, lupule, ne apucăm de sală! dictă el. Și de sală se apucară.

Zi de vară până seară, vulăea, lupul și ursul trăgeau, la figurat, de fiare prin pădure. La propriu împingeau bolovane, făceau tracțiuni pe crengile de stejar și flotări prin iarbă. După doar șase luni se făcură de nu îi mai cunoșteai. Pachet peste pachet de mușchi, sigur erau mai tari ca iepurele. S-au dus deci peste el și l-au provocat iar la un concurs.

Fiind campion, iepurele avu onorea de a deschide competiția. Dar... curios lucru: iepurele nu mai era chiar așa musculos. Ba chiar era de-a dreptul dolofan. Orice urmă de mușchi i-ar fi rămas era ascunse de straturi de osânză.

Urmară apoi cei trei contendenți. De data asta luceau mușchii și pe vulpe, și pe lup dar mai ales pe urs. Dacă acesta din urma a fost mereu masiv, acum devenise o veritabilă bestie.

Bam! încordă bicepsul! Bam! încordă și tricepus! Bam! le arătă trapezul, impresionând gaițele. Sculptat adoima unui zeu grec, ursul fu declarat câștigător în unanimitate.

-Ha ha!, se bucură lupul. Acum să mâncăm iepurele!, declară el, lingându-se pe buze.

La care ursul jap!, îi arse una peste cap.

-Ești nebun? Nu te uiți la el că e numai grăsime. Vrei să dăm peste cap dieta? Hai mai bine să bem un shake de proteine.

Și luându-i de gât pe vulpe și pe lup, ursul plecă să bea shake-ul. Se apropia ora antrenamentului de seară și aveau nevoie de energie.

Rămas în urmă, iepurele zâmbi șugubăț pe sub mustață. Totul mersese conform planului!