Hotul de mancare

Tasha imi face semn sa o bag in seama de fiecare data cand suntem la masa. In functie de pozitia pe care sta, pe marginea canapelei sau jos, langa scaumn, ma bate cu labuta pe umar sau pe picior.

-Hei, sunt aici, baga-ma in seama si hraneste-ma! pare ea sa spuna iar fiecare apasare de labuta e un fel de "hei, ce faci? nu uita de mine!"

Pentru ca ea e o doamna si ei i se cuvin lucruri, indeosebi mancare buna. Asa ca bate usor oamenii cu labuta pana cand faci greseala sa te intorci si sa o privesti... Nu ai cum, dar nu ai cum sa rezisti acelor ochisori mari, ce te privesc duios din spatele unui ghemotoc de blana gri pufoasa. Oooof, da-i si ei ceva...

Si-i dau. A primit azi o bucatica de friptura. I-am tinut-o la bot, asteptand sa o inhate dar ea nu s-a grabit. Ca un connoisseur pe cale sa deguste un vin bun, asa a stat si ea, a mirosit-o, a adulmecat-o ganditoare, dupa care s-a hotarat intr-un final sa o apuce delicat cu coltii. A dat-o pe jos, desigur. In timp ce eu ma chinuiam sa tin pacostea deoparte, sa nu ii manance friptura, Tasha se uita la carne ca la un extraterestru.

Natura moarta cu o pisica si o bucata de friptura, ai fi putut picta un tablou. Nici ea, nici carnea nu se miscau. Doar Tasha mai misca putintel, uitandu-se cand la carnita, cand la mine...

Bine, cucoana, daca nu vrei, nu vrei! Il las pe pe hotoman, pe pacoste, sa ia el carnea, si o imping catre el. Daca Tasha nu o vrea...

Nici nu a apucat bine sa infulece bucata ca s-a trezit bestia! Hissss! l-a scuipat Tasha, a vrut sa ii dea o laba peste ochi, dupa care a plecat dezamagita. Caci deh, mancarea e buna doar cand ti-o fura altul...