Hârtie igienică

Ca majoritatea lucrurilor rele și dezastruoase din viață, totul a pornit de la un politician. În timpul unei apariții televizate, și-a jignit opoziția și a declarat că opiniile venite din acea direcție sunt precum hârtia igienică, bune doar să te ștergi la fund cu ele. Mare greșeală!

Cei din opoziție s-au trezit pentru prima dată cu ceva "muniție" reală. Nu aveau nici ei planuri reale, tactici de guvernare mai bune sau măcar idei noi. Au primit însă ceva de care să se lege și au pornit contra-atacul!

"Uitați cum vă văd ceilalți, ca pe hârtia igienică! Nu le pasă de voi!"

Până aici, nimic special. Cele două tabere erau obișnuite să se insulte reciproc iar termenul de "hârtie igienică" era chiar unul destul de benign. Lovitura de geniu a venit când ș-au asumat comparația.

"Hârtia igienică e muncitoare", au urlat ei. "Face o muncă grea și necesară, pe care mulți nu vor să facă, dar de care avem nevoie. E un pilon al societății și în loc să primească osanale și medalii e huiduită? Cum vine asta?"

Și au început să se revolte și să se agite! Pe Facebook, oamenii își puneau role de hârtie igienică pe post de avatar, în semn de susținere. La mitinguri veneau cu suluri de hârtie pe care le aruncau în aer și pancarte pe care scria "Je suis #hârtie igienică!". Era cea mai bună motivație revoluționară de la Che Guevara încoace!

Cum toată populația era revoltată, indiferent că erau adepții guvernanților sau ai opoziției, idealul hârtiei igienice a început să îi acapareze în masă. "Da, da, așa e", gândeau ei, "statul ne tratează pe toți ca pe hârtia igienică, ne folosește ca să își rezolve treburile murdare și la final ne aruncă la gunoi în timp ce ei sunt bine-mersi, cu fundul curat!"

Nu a mirat pe nimeni că la următoarele alegeri a câștigat partidul care avea ca siglă trei suluri de hârtie igienică (deși au reușit să le fure câteva voturi două partide de buzunar, unul cu șervețele umede ca stemă și celălalt cu un bideu). Au preluat puterea în glorie și prima măsură a fost să construiască în toată țara statui impresionante cu suluri de hârtie igienice ce fluturau semeț în vânt. A doua a fost să bage și mai adânc mâna în buzunarele oamenilor, că doar tocmai le venise rândul la furat.

După câteva luni de dezmăț populația ajunsese mai săracă ca niciodată. Mulți nici măcar nu își mai permiteau hârtie igienică și foloseau în schimb ziare vechi (cei mai norocoși) sau chiar frunze. Cu dosurile iritate priveau cu jind la statuile cu suluri dar era prea târziu. Noua guvernare nu era bună nici măcar să te ștergi la fund cu ea.