Griji de caniculă

Nu e nici primul, nici ultimul an cu valuri de caniculă. Într-o măsură mai mică sau mai mare, e totuși o caracteristică a verilor. Iar de când ne-am montat aer condiționat, nici măcar nu mai e o grijă chiar atât de mare.

În anii precedenți, codul roșu de caniculă însemna un singur lucru: că o să rămân în casă și că aerul condiționat va fi probabil pornit non-stop. Sigur, uneori trebuia să mai ies la cumpărături, să alerg sau să plimb câinii, dar puteam alege ore ceva mai ferite de vârful căldurii. Rămânea însă o grijă.

Cu fiecare val de caniculă, mă gândeam la părinții mei și la cum rezistă.

Cu fiecare știre alarmistă auzită la televizor sau radio, mă gândeam la părinții mei și la cum rezistă.

Cu fiecare val de caniculă, în timp ce stăteam în casă la răcoarea aerului condiționat, mă simțeam vinovat și mă gândeam la părinții mei și cum rezistă.

Anul acesta am luat taurul de coarne, nu s-au mai opus nici ei la fel de tare (deh, așa e când e căldură mare încă din aprilie), și le-am montat unul încă din primăvară.

Funcționează, e băgat în priză, modul de funcționare deja configurat, temperatura e selectată. Tot ce au de făcut este să apese pe butonul de la telecomandă. Iar vara asta, în pofida valului de căldură prin care trecem chiar acum... nu îmi mai fac griji. O să treacă și căldura asta.