Grasul

Era gras. Sunt și alte caracteristici pe care aș putea să le menționez ca să vi-l puteți imagina mai bine, cum că era un motan alb și stufos, cu pete negre și ochi albaștri, însă adevărul e că dimensiunea sa era singura trăsătură memorabilă.

În casa în care fiecare pisică are o poveste, era singurul fără. "L-am luat înăuntru să îl hrănesc și am uitat să îl dau afară", mi-a mărturist Alex. Și hrănit a fost, asta e sigur.

Era și ușor să uiți de el. Pe cât era de mare, pe atât era de cuminte. Nu dărma lucruri, nu ...Dovada faptului că uriașul blând nu e doar un clișeu, impunătorul gras ne făcea restul de pisici dolofane să pară minione. Prieten cu toată grădina zoologică și primul care să admonesteze conflictele feline, era despotul luminat care menținea pacea în casă.

În mod paradoxal, nu era lacom. Plicurile pe care celelalte pisici le devorau erau pentru el prilej de a demonstra că e un domn. Era singurul care mânca încet, cu o delicatețe atipică unui motan cules din gunoaie, și singurul care nu golea castronul. Mâncând puțin de fiecare dată, încep să cred că era umplut cu bunătate.

Să vă explic un lucru: nu poți avea atâtea pisici câte avem noi fără a delimita clar spațiul personal. Iar spațiul personal era dormitorul nostru, unde aveau acces foarte puține pisici, printre care nu se număra și Grasul. Dar în timpul unei renovări am rămas fără acel spațiu și am fost forțați să dormim în sufragerie, cu toate pisicile.

Grasul a fost poate cel mai fericit. S-a băgat în sufletul nostru, ne-a împins, și-a făcut loc și a dormit alături de noi. Era ca un bolovan mare dar pufos, greu de urnit și plin de dragoste.

Mult mai târziu, într-o seară, i s-a umflat piciorul. Nu părea să se simtă bine și l-am luat cu noi în cameră. Am dormit iar împreună și înainte să plec la muncă l-am mâgâiat. Nu am știut atunci că era pentru ultima dată.

Când ne-am întors, Grasul nu mai era.

Nu aveam pe atunci cabinet veterinar lângă noi, nu lucram nici de acasă, nu stăteam nici așa bine cu banii... dar tot am regretat că nu am ajuns la el la un doctor. A fost greu, a fost dureros, dar m-a încălzit cumva ideea că ultima lui noapte a fost alături de noi.