Dreptunghiuri amoroase

Ion era exemplul perfect pentru a demonstra că în viață nu e suficient să fii deștept. Deși avea o minte sclipitoare, cum se naște poate o dată la o mie de ani, viața lui era mai dezordonată și mai dezamăgitoare decât a multora. Fusese decizia lui să treacă prin ea ca gâsca prin apă, profitând de intelectul său uriaș pentru a trece peste orice obstacol dar nu și pentru a face mai mult de atât. Ar fi murit poate în obscuritate dacă nu ar fi avut o slăbiciune pe care o au aproape toți bărbații: femeile.

Prin circumstanțe irelevante, Ion a cunoscut-o pe Ana, o banală casieriță la un supermarket, complet neremarcabilă dar, într-adevăr, cu un fizic peste medie și, spre norocul lui, cu suficient de puține pretenții pentru a accepta să iasă cu el. Poate că viața lui ar fi luat o turnură fericită după acest eveniment, devenind mai ambiționat să facă ceva, să se dezvolte pentru binele partenerei sale și pentru a forma o familie alături de ea dacă nu ar fi avut slăbiciunea pe care o au aproape toți bărbații: femeile.

Se spune că odată ce intri într-o relație brusc devii mai atractiv pentru toate persoanele care până atunci te ignorau. Un sâmbure de adevăr există probabil în vorba asta pentru că s-a întâmplat în cazul lui Ion. O altă Ana, colegă de muncă tot frumușică, începu subit să flirteze cu el și să îi trimită tot soiul de mesaje subtile, care să sugereze că ar fi interesată.

Pentru prima dată în viață, Ion se trezi în fața unei dileme pe care creierul lui nu știa cum să o rezolve (ceva normal, de altfel, doar pornea de la inima). Era atras de Ana cea originală și nu ar fi vrut să o piardă... dar și-o dorea și pe Ana cealaltă, atractivă cum numai un lucru nou poate să fie. Un om mai simplu ar fi decis poate cu care dintre ele să își joace norocul dar Ion nu era un om simplu. Era un veritabil geniu, chit că unul leneș.

Drept urmare, tot pentru prima dată în viață, își aplică pe deplin intelectul în găsirea unei soluții care să împace și capra, și varza. Ce poți să faci atunci când tu ești doar unul dar femeile pe care le iubești sunt două? Să fii și tu tot doi, desigur. Ion a început să lucreze la o mașină de clonat.

I-a luat vreo două luni, timp în care a încercat cumva să țină ambele relații active, apoi a intrat în inedita mașinărie inventată de el și după câteva cârâieli, troncănituri și aburi ce se ridicau misterios în aer, ca într-un film SF de mâna a doua... au ieșit doi Ioni afară!

Procesul inventat de el nu era tocmai o clonare cât o extensie a corpului uman. Acesta se mărea, se lărgea, și după modelul celulelor, se împărțea la final în două noi organisme identice, fără a avea un original și o clonă. Aveai însă câte un Ion pentru fiecare Ana și după ce au dat cu zarul au mers fiecare la câte una din fete și au continuat, respectiv început relația, schimbând locurile odată la fiecare zile, de fiecare dată când unul dintre ei simțea nevoia de a se bucura de cealaltă Ană.

Pentru câteva luni, lucrurile au mers strună. Fetele nu știau nimic iar fiecare Ion avea atât în practică cât și în teorie, două prietene! Și ar fi continuat să meargă strună dacă Ion nu ar fi decis să exemplifice încă o dată că în viață nu e suficient să fii doar deștept.

Printr-o eroare complet amatoricească, cei doi Ioni nu s-au consultat în privința planurilor zilnice și s-au întâlnit accidental într-un parc. Poate că fetele ar fi rămas în continuare în ceață și ar fi tratat totul ca pe o întâmplare stranie, din ciclul "vai ce semâna omul acela cu tine" dacă reacția celor doi nu i-ar fi dat de gol.

Totul a evoluat rapid într-o păruială publică ca pe canalele trashy de reality TV iar Ion a ajuns fără voia lui un personaj de știri, în special după ce s-a descoperit miraculoasa metodă prin care s-a clonat.

-"Ce pămpălău!", comentă Georgică cu gura plină, în timp ce urmărea un reportaj care detalia povestea lui Ion și cum fusese într-un final părăsit de ambele prieten.

-"N-a fost în stare să țină două gacici, ha!" continuă el, apoi urlă către zona bucătăriei. "Aduci, fă, berea aia odată?"

Georgică avea patru (gagici, dar coincidental și clase), una în casă cu el și trei afară, la produs, demonstrând încă o dată că în viață nu e suficient să fii deștept, ci trebuie să fii șmecher.

Școala vieții, școala vieții!