Domnul Goe în 2024

Era fain să fii domnul Goe pe vremuri. Mam'mare, mamițica și tanti Mița te caută în coarne, te răsfață, te mermelesc și îți faci toate poftele. Ehei, dacă era după el ar fi rămas copil pentru tot restul vieții, veșnic alintat, o lepră eternă. Dar viața merge înainte, mam'mare nu mai este, mamițica e și ea bătrână iar tanti Mița de-abia mai are bani de medicamente.

Domnul Goe trebuie să fie adult acum. Vrea, nu vrea, nu are de ales și oricât de puțin chef de muncă ar avea, are și mai puțin să ajungă pe stradă. Așa că strânge din dinți și "adultărește": are un loc de muncă, cheltuieli, griji, responsabilități și alte cuvinte pe care nici nu le cunoștea măcar atunci când era doar o pușlama.

Desigur, chiar și adult domnul Goe e tot domnul Goe. Te face viața mai respectabil dar nu face chiar minuni. Slujba e una prost plătită iar el face fix, dar fix minimul necesar cât să nu fie dat afară. Fură hârtie igienică atunci când nu stă jumătate de oră în baie în timpul programului, bârfește pe la spate pe toată lumea și nu are nici un prieten. Nu că s-ar fi ridicat cineva la nivelul domnului Goe suficient cât să merite să îi fie prieten, desigur.

Și cu toate astea, e un adult. Lucrează, plătește taxe și impozite ca să nu ajungă pe stradă și nu e o lipitoare absolută. Iar asta îl oftică teribil, dar teribil de tare pe domnul Goe. Nu poate să creadă că a decăzut în acel hal...

Locuiește într-un sătuc din Giurgiu, pentru că nu are bani de casă în capitală și face zilnic naveta la muncă. Nu are un BMW sau un Mercedes, cum ar fi meritat, ci un amărât de Opel. E greu să fii domnul Goe... mai trebuie să și muncești. Mai are o singură satisfacție.

În fiecare zi, în drumul spre casă, trece pe lângă o parcare. Zona izolată, parcarea măricică, locurile suficiente. Așa că domnul Goe oprește ca să ia o pauză. Și ca să fie Goe până la capăt, are și el o plăcere măruntă: parchează mereu peste drum, pe trotuar. În fond, ce farmec mai are viața dacă nu încurci pe nimeni?