De Crăciun

De când am început să alerg serios, acum vreo patru ani de zile, mi-am format o tradiție personală de a alerga de sărbători.

În ziua de Crăciun sau de Anul Nou, primul lucru pe care îl fac dimineața e să ies la o alergare prin parc sau prin cartier, după starea de sănătate, chef și vreme.

În dimineața acestui Crăciun, tradiția mea părea a fi în pericol. La fel ca ieri, vremea era oribilă. În locul unei alergări festive prin zăpadă mă aștepta o alergare chinuită prin vânt și ploaie. Dimineața am fost nevoit să aleg. Acasă mă așteptau cadourile, nedesfăcute încă. Afară? Vânt, frig și ploaie înghețată.

Am ieșit, desigur, să alerg. 15 kilometri, ca să obțin și badge-ul de challenge pe Garmin și ca să bifez atât Carol cât și parcul Tineretului. Nu m-a oprit vremea rea și nici copacul doborât de vânt din Tineretului.

M-am intersectat cu doar patru alergători în parc. Pe de o parte mulți, pe de o parte puțini. Doar stăpânii de câini, care își plimbau prin frig potăile, mai erau la fel de dedicați. Apoi am ajuns acasă cu poftă de mâncare și un sentiment de satisfacție.

Păi dacă nici de Crăciun, după ce ai alergat 15 kilometri, nu ai voie să lenevești și să mănânci bunătăți toată ziua, atunci când?