Da, e justificat sa faci misto de religie

Reactia unui numar deprimant de mare a anumitor persoane (de exemplu), in urma atentatelor recente de la Paris m-a lasat cu un gust tare amar.

In mare, parerea mi-am expus-o deja dar cred ca ar mai fi cateva lucruri de adaugat.

Indiferent de ce ar spune unii, atacurile nu au fost justificate. Si, desi acei jurnalisti au cautat-o intr-adevar cu lumanarea, argumentul cu "umorul de prost gust care ofensa oameni" pica.

Lasand la o parte ceea ce foarte bine spune PiticiGratis, prostul nu rade, prostul se supara, anumite aspecte ale islamului, si ale religiei in general de altfel, merita cel putin luate peste picior, daca nu chiar starpite.

Am avut un coleg de facultate arab cu care m-am inteles foarte bine si mi-a fost foarte drag. Musulman credincios si un om de nota 10. Chiar si daca nu l-as fi cunoscut, tot nu as fi avut nimic impotriva musulmanilor.

Pe de alta parte cand ai o religie si/sau o cultura in care femeile sunt practic sclavele barbatilor, merg acoperite pe strada si au foarte putine drepturi, cand omori oameni in numele lui Allah, comiti atentate teroriste si nu ai nici o jena in a ucide copii, atunci meriti cel putin sa fi luat peste picior pentru ca asta reprezinti, o gluma proasta.

Da, este adevarat, nu toti musulmanii sunt asa, si doar o bucata destul de mica dintre acestia sunt nebuni fanatici. Dar impotriva acestor nebuni fanatici sunt indreptate aceste "atacuri".

Nici cu ai nostri nu imi e rusine. Preotii nu au degeaba o intreaga traditie in a fi personaje negative in basmele romanesti, ganditi-va doar pe cati a dovedit Pacala. Iar Preacoruptul si ai lui nu se dezmint nici ei. Masele de oameni care se calca in picioare ca sa atinga niste moaste nu ajuta nici ei, dupa cum nu ajuta nici "crestinii" care urasc cu pasiune pe cei ce nu sunt de aceeasi credinta cu ei. Cand la Vatican apar scandaluri legate de abuzul de minori, de exemplu, si nu se lasa cu taieri de capete (la figurat), bunul simt spune sa taci din gura cand cineva il ia pe Papa peste picior, de exemplu.

Am cativa colegi la munca, oameni credinciosi, sinceri si buni, mereu saritori, pe care ii respect enorm si pe a caror credinta le-o respect de asemenea. Daca ar fi mai multi ca ei, nu cred ca ar avea nimeni nici o problema cu religia.

Asta ar trebui sa fie prioritatea, curatenia in propria ograda, sa fii fara de pata si sa nu aiba nimeni motive sa te atace. Abia dupa aceea te poti simti ofensat.