Cu Dracul la veterinar

Duminică după-masă mă cheamă prietena să îmi arate cum Dracul a făcut obraji de hamster. Doar unul, de fapt, pe partea stângă. Au început imediat să curgă teoriile, care mai de care mai alarmante: tumoare? Cancer? Presupunerea mea a fost ceva mai pedestriană: măsea umflată. Cum nu părea să aibă alte probleme și mânca liniștit, a scăpat de o vizită la urgență și a rămas că vom merge luni cu el la cabinet.

Vine ziua cea mare, îl tuflesc în cușcă și purced la drum. Cabinetul nu e departe, la vreo 400 de metri doar, dar cușca nu are bretea iar Dracul nu e ușor. Ajungem într-un final, îl așez pe masă, mă chinui să îl conving să iasă din cușcă și încep investigațiile.

"Pot să îi rad obrazul", mă întreaba doamna doctor, spre mirarea mea. Mergem la acest cabinet de ani buni, ne cunoaștem, avem încredere, ne respectăm... cum poți să întrebi așa ceva? Există clienți care se duc cu animalele la control și zic "stop! pe al meu să îl investigați așa, răsfirând cu grijă părul, nu care cumva să îi stricați frizura." Hmm, acum că mă gândesc mai bine, nu e chiar exclus. În orice caz, noi nu facem d-astea iar Dracul se alege cu un obraz ras, pe care se poate observa o mică rană, ori de gheară, ori de mușcătură, care probabil s-a infectat.

Îl țin cu grijă și atenționez că deși s-a domolit bine în ultimii ani, Dracul era bestie în tinerețe și că tinde să muște și să zgârie când nu îi convine ceva. Dar Dracul din prezent mă face de râs. E prea speriat să mai facă ceva. Își acceptă injecțiile în liniște și la final intră grăbit în cușcă.

Revenim și în zilele următoare, pentru un total de patru vizite, inclusiv una cu drenaj de lichide. Nimic n-a zis, nici pâs!

"Ce pisoi cuminte", l-a lăudat doamna doctor. Stau și mă minunez... Dracul, cuminte? Și totuși a fost. Iar el, bătăușul, spaima tuturor, a ajuns acum victimă. Ce se întoarce roata...

Acum câțiva ani aveam un pisoi negru care bătea celelalte pisici din casă de-al dracu' ce era. A fost cuminte o singură zi, cea în care l-a luat prietena mea din stradă. Nu torcea, nu stătea la mângâiat și zburda prin toată casa. Nu odată a fost la un pas de a fi aruncat pe geam.

Dar Dracul de azi îmi sare în poală și toarce. Vine să îl mângâi și știe să fie afectuos. Nu mai e Drac, e Drăcuțul.