Cronica unei vacanțe la greci: impresii și informații utile

Ieri am revenit în țară după un concediu în dublă premieră: primul peste graniță și primul pe plajele grecești. Cum am avut multe întrebări înainte să plec dar nu a avut cine să-mi răspundă la toate, o să încerc să transform acest post atât într-o mini-cronică a vacanței mele, cât și într-unul cu sfaturi și recomandări pentru alți turiști aflați în aceeași ipostază.

1. Drumul spre Grecia

Împreună cu încă un cuplu, am fost în insula Thassos (Potos, mai exact) vreme de o săptămâna, ajungând acolo cu mașina (și cu, evident, feribotul).

peisaj de pe autostăzile grecești

Ca să ieși din țară nu ai nevoie decât de buletin (yay UE!), sau pașaport dacă ești minor. Nu te întreabă nimeni de asigurări de călătorie iar părerile sunt împărțite legate de necesitatea lor. Nu sunt scumpe (câteva zeci de lei de persoană) și se pot face și online. Noi nu le-am mai făcut din pură comoditate, combinată și cu faptul că mergeam pentru plajă, nu pentru cine știe ce sporturi nautice sau cățărări unde să existe riscul unei accidentări.

Vama e mai mult o formalitate, dar e bine să vă pregătiți pentru o îndelungată așteptare. Noi am fost destul de norocoși, prinzând și o coadă la care am stat doar câte 10 minute, dar la ieșirea din Grecia am așteptat cu mult peste o oră și, din câte am înțeles, tot un caz fericit se cheamă că a fost. Important de știut este că la intrarea în țară prin Bulgaria, taxa de pod de 2 euro nu se poate plăti în lei sau cenți, deci e indicat să aveți o monedă de 2 euro sau 2 de 1 euro la îndemână (sau bancnote).

Cu un șofer bun, care nu s-a sfiit să calce bine pedala de accelerație, precum și o mașină nouă, am făcut puțin peste 12 ore, atât la dus, cât și la întors, din București până în Potos, Thassos. Un autocar am înțeles că face cam 17 ore, dar include și ceva mai multe opriri.

Drumul de la dus a fost ceva mai ocolitor, cu vreo 200 de kilometri în plus, dar cu un punct vamal aproape gol, în timp ce întoarcerea a fost mai directă dar a "beneficiat" de o coadă la vamă literalmente kilometrică. *Nefiind șoferul și circulând cu GPS, nu cunosc mai multe detalii legate de traseu, dar dacă le dorește cineva, lăsați un comentariu și mă interesez.

Pentru traversarea prin Bulgaria, am doar două recomandări. Prima este să nu luați vigneta chiar imediat după graniță, ci să mai așteptați o benzinărie, două, ca să prindeți un preț ceva mai mic. A doua este să aveți câțiva leva la voi (măcar echivalentul a 20-30 de lei), pentru o eventuală cafea sau un suc, sau alte cumpărături minore în cazul în care doriți acces la o toaletă.

Șoselele bulgărești nu sunt tocmai de vis, noi chiar am mers o bună bucată pe un drum de piatră pavată care ne-a zdruncinat creierii, contrastând cu cele din Grecia, care sunt de nota 10. Punctele la care se plătește taxa de autostradă grecească sunt destul de rare, cam o dată la 100 de kilometri, să zic, deci dacă nu le vedeți, nu e cazul să intrați la bănuieli.

În ceea ce privește feribotul care duce spre Thassos, noi am mers cu cel de la Keramoti și ne-a costat 20 de euro pentru mașină și încă 3.5 euro de persoană.

2. Plajele din Thassos

Există multe plaje demne de vizitat, dintre care cea mai faimoasă este probabil Marble Beach, plaja care în loc de nisip are pietricele fine de marmură albă. Dar drumul până acolo e obositor, cele două plaje sunt destul de micuțe și nu există nici concurență la servicii, de unde și o atitudine mai laxă a personalului.

E de vizitat și fotografiat dar... la plaja lăudată să nu te duci cu speranțe foarte mari.

vedere către Marble Beach / Plaja de Marmură

Mai trebuie menționate plajele Paradise Beach și Golden Beach, mai familiste și mai tradiționale, care au nu doar un nisip foarte fin, ci și o distanță foarte-foarte mare până în larg, unde se adâncește apa, fiind astfel loc arhi-suficient pentru toată lumea să se bălăcească și să se joace în voie.

La polul opus se află plaja de la Pefkari, o plajă foarte pietroasă și cu multe gropi adânce în apă, unde e bine să ai încălțăminte specială (e între 5 și 7 euro perechea, în funcție de unde o cumperi), dar care îți permite să faci snorkeling și să admiri peștișorii din apă.

În general pentru șezlonguri e necesar să faci o mică comandă. La Golden Beach, de exemplu, se plătește doar șezlongul, și costă 7 euro combinația de 2 șezlonguri plus umbrelă, iar la Paradise Beach costă 3 euro un șezlong, dar prețul include și o băutură (posibil să fi încurcat cele 2 plaje între ele). La restul, e suficient să faci consumație de câțiva euro, angajații barurilor și restaurantelor din zonă fiind cei care vor veni la tine să îți preia comanda.

Altfel toate plajele din Grecia au apa incredibil de curată și de transparentă (și foarte caldă, dar aici depinde de cum prindeți vremea), iar plajele sunt îngrijite și lipsite aproape complet de comercianți ambulanți.

Am lăsat de câteva ori prosoapele și restul accesoriilor nepăzite, la un moment dat chiar peste o oră, și nu s-a pus problema să dispară ceva. Nici nu prea ar fi avut cine să le ia. Cerșetori sau alte persoane dubioase nu sunt, noi am văzut doar 2 pe toată insula, contrastând cu pisicile, pe care le găseai pe toate drumurile și la toate tavernele, cerșind nu bani, ci mâncare.

Fie că decizi să intri în apă și să te bălăcești, fie că rămâi pe mal să te bronzezi sau să citești, vei avea parte de o experiență de vis.

Eu unul am fost plăcut impresionat de plajele grecești și sunt genul de om care urăște mersul la mare.

3. Atracțiile turistice

La capitolul "atracții turistice", Thassos nu stă rău deloc, mai ales atunci când ești cu mașina și îți permiți să te plimbi.

Aș zice că până și banalul drum spre Thassos cu feribotul poate fi considerat o mini-atracție. Vasele arată bine și poți sta atât în interior, unde au un bar, la umbră și răcoare, precum și afară, să admiri peisajul sau să hrănești pescărușii. De la Keramoti la Limenas face doar în jur de 40 de minute.

Feribot la Keramoti, unul dintre vasele cu care poți ajunge pe insula Thassos

Odată ajuns pe insulă ai mai multe opțiuni, dintre care noi nu am bifat decât o parte. Ignorând plajele, despre care tocmai am vorbit, amatorii de o baie pot alege să meargă în croaziere sau la Giola

Prima opțiune, a croazierelor, e cea mai accesibilă. Cu plecare din Limenria sau Potos (unde am stat noi), costă între 25 și 30 de euro de persoană (a noastră a fost 27) și includ și un mic dejun ușor, precum și o masă de prânz.

Practic un mic tur al insulei, în cadrul unei astfel de croaziere se fac multe opriri pentru băi în mare, punându-se la dispoziție și veste de salvare pentru cei care nu știu să înoate. De asemenea, noi am beneficiat și de o plimbare cu barca spre o plajă mai retrasă, unde am fost lăsați în voie timp de o oră jumătate, cât timp s-a pregătit prânzul pe vas.

Dacă nu vă știți cu rău de mare, e o experiență pe care eu o recomand.

Fetele bălăcindu-se în mare

Baie se mai poate face și la Giola, o piscină naturală umplută de valurile mării.

Se poate ajunge și cu mașina, deși nu e recomandat decât celor cu un automobil de teren, și presupune să urci preț de 2 kilometri jumate pe un drum anevoios și prăfuit de deal.

Dar peisajul e superb iar efortul depus fac experiența una de neuitat.

După ce coborâți cu grijă pereții pietroși, veți ajunge la o scobitură naturală în stâncă, unde apa de mare a umplut o piscină naturală. E o zonă relativ aglomerată, dar în apă nu se încumetă chiar atât de mulți pentru că nu e nici mult spațiu iar apa e prea adâncă pentru înotătorii amatori.

Fetele s-au mai plâns de drumul obositor (pe care chiar nu îl recomand dacă sunteți cu copil mic sau în formă fizică slabă), dar eu unul cred că a meritat. Peisajul e superb iar dificultatea drumului face cu atât mai spectaculoasă destinația finală.

Paul, șoferul nostru, sărind în piscina de la Giola

Am vizitat de asemenea și micuța așezare Theologos, unde am putut mânca la o tavernă suspendată, bucurându-ne atât de bucate tradiționale grecești, precum și de o priveliște de vis.

Pe lângă magazinele cu produse tradiționale, Theologos are și un mini-muzeu popular, care e practic casa fostului primar al orașului. Pentru o taxă de 2 euro, un învățător din oraș care face voluntariat la muzeu, prezintă foarte entuziasmat istoria locală dar și uzul fiecărui obiect sau cotlon din casă.

Mai mult chiar, auzind că suntem români, ne-a povestit și de vizita sa la "Zibiu" și ne-a spus și traducerile românești ale unor instrumente tradiționale grecești: fus, suveică, război, etc. De altfel, unul dintre principalele farmece ale Greciei este căldura cu care sunt primiți turiștii români, aproape invers față de continent (dar despre asta o să vorbesc mai târziu).

priveliștea din Theologos

Nu în ultimul rând, Thassos este și casa multor ruine grecești demne de vizitat. Noi am fost, de exemplu, la Aliki, o vizită de neuitat nu doar pentru ruine, ci și pentru traseul care te plimbă printre ele, un traseu semi-sălbatic pe coasta insulei, care îți permite să te bucuri în egală măsură și de frumusețea mării.

Prin ruinele de la Aliki

4. Alte informații utile: cazare, restaurant și prețuri

Despre cazare nu vă pot spune foarte multe. Noi am stat la vila Stella din Potos, și cu 200 de euro plătiți din februarie am beneficiat de 7 zile într-o cameră de 2 stele pentru 2 persoane. Nu vă lăsați însă păcăliți de numărul mic de stele, condițiile au fost mai mult decât decente.

Camera avea o mică bucătărie, cu o plită electrică, prăjitor de pâine și frigider, o baie, un mini-televizor destul de inutil, precum și un ventilator de care nu am avut nevoie. Ne-am bucurat de asemenea și de un balcon foarte spațios, cu o măsuță și două scaune, ideal pentru a servi micul dejun. Tot în cameră am găsit și un dulap cu câteva umerașe, pături, așternuturi curate și prosoape, o noptieră și un birou, dar și veselă în bucătărie. Pur și simplu nu am avut de ce să ne plângem.

Am avut și internet prin wifi dar internetul pe insulă oscilează între execrabil și acceptabil. Aproape toate restaurantele oferă wifi și îți spun parola dacă o ceri, dar numărul mare de turiști îți permite doar să verifici mailul și știrile, nici nu se pune problema să descarci ceva. Cu internetul "bun" din cameră dura câteva minute să uploadez o singură poză...

Deci dacă sunteți dependenți de net, o să supraviețuiți, dar nimic mai mult de atât.

Restaurantele și localurile sunt pline de chelneri amabili și săritori. E o senzație ciudată să te întrebe cineva din ce țară ești, să răspunzi rușinat "România" și să ți se spună "Bună ziua", după care să ți se ofere un meniu în română.

De altfel, în Grecia sunt atât de mulți români încât aproape că te simți ca acasă. Și să nu știi o boabă de engleză, ai șanse mari să nimerești un restaurant cu chelneri români care să te ajute. Iar oamenii sunt incredibili de primitori dar doar acolo unde există concurență. La Giola sau la Marble Beach, de exemplu, unde e o singură tavernă, atitudinea a fost la fel de sictirită ca în România. În rest, cât timp poți oricând să te duci peste drum, restaurantele se bat pentru tine.

Găsești meniuri în română, feluri de mâncare românești, ți se oferă desert sau băuturi din partea case și uneori primești chiar și discounturi (când am mâncat de mai multe ori în același loc sau când am așteptat jumătate de oră pentru nota de plată). Se ia foarte în serios clientul iar regula "clientul nostru, stăpânul nostru" e de aur.

La un moment dat, când într-o farfurie a rămas mâncare din simplul motiv că persoana în cauză nu mânca mult iar porția era mare, chelnerul ne-a întrebat foarte îngrijorat dacă a fost totul în regulă și ne-a anunțat că pe viitor putem comanda și porții mai mici, dacă dorim. La așa un restaurant, să tot revii!

Reversul medaliei e că pe continent serviciile nu sunt la fel de bune. În Kermoti de exemplu, după ce am coborât din feribot la întoarcere, am avut parte numai de vânzători și chelneri scârboși. Bonus, când au auzit că suntem din România ne-au scanat bancnotele, să se asigure că sunt contrafăcute :)

Și dacă tot vorbim de bancnote, ar fi cazul să răspund poate celei mai delicate întrebări: cât costă?

Prețurile sunt ok. O masă pentru două persoane e în medie între 20 și 30 de euro, dar mănânci bine. Berea e foarte scumpă, în medie 3 euro pe sticlă/pahar, dar apa e fie din partea casei, fie ieftină.

Noi am încercat să ne încadrăm într-un buget de 100 de euro pe zi, luând în total 900 de euro la noi, din care ne-au rămas aproape 180. Fiind însă prima dată, ne-am cam făcut și toate poftele, am mâncat la restaurante de două ori pe zi și am cumpărat și suveniruri sau chestii de plajă.

Cred însă că e posibil să te descurci destul de ușor și cu 50 de euro pe zi (pentru două persoane), fără mari sacrificii, ba chiar și cu mult mai puțin cu mâncare și fructe din supermarket sau luată de acasă. Oricum, prețurile sunt comparabile cu cele de la noi, dar cu servicii net superioare.

Per total a fost o experiență greu de povestit în cuvinte. M-am simțit bine și, din nou, deși NU îmi place să merg la mare sau la plajă, m-aș reîntoarce în Grecia. Mai mult chiar, cu riscul de a da în aroganța scârboasă caracteristică tuturor țăranilor care scot capul din țară, m-a impresionat atât de mult ce am văzut acolo încât nici plătit nu aș mai călca pe litoralul românesc.

În fond, între aglomerație și apă infectată de e-coli sau servicii bune și o mare curată, voi ce ați alege?