Colega Mariei

Maria o privea cu pizmă pe noua ei colegă. Fetița nici măcar nu îi făcuse nimic rău. Era slăbuță, un pic mai scundă decât Maria, cu genul de păr șaten deschis pe care alții ar fi încercat să îl avanseze la rangul de blond și ochi fără îndoială căprui. Timidă, fie din cauză că era nou-venită, fie ca trăsătura ei normală de caracter, în alt context nici nu ar fi ajuns pe radarul Mariei.

Să nu înțelegeți de aici că Maria era o fetiță rea sau urâcioasă. Ba chiar s-ar fi putu argumenta că era mai prietenoasă decât media. Doar că Maria era un pic complexat de numele ei, un pic arhaic și plictisitor. "Maria" era nume de personaj din romanele lui Rebreanu sau poate de călugăriță bătrână ce și-a depus viața pe altarul sfintei Fecioare. Nu era o Amalie, o Patricie, o Beatrice și nici măcar o Diană. În mod normal nu ar fi fost deranjată chiar atât de tare și s-ar fi bucurat că măcar nu e vreo Gherghina, Haricleea sau, aoleu, Geta. Asta dacă nu ar fi venit ea, noua colegă... Cum stătea ea, cumințică, în banca ei, fără nici o grijă. Ugh. Maria continuă să o privească cu pizmă.

Ar fi putut fi prietene într-un alt univers. Putea fi o nouă Mărie, o soră de suflet cu care s-ar fi aflat pe picior de egalitate. Două Mării cu nume la fel de neinteresante, amândouă împotriva lumii. Dar nu, pe noua fată trebuia să o cheme Mara.

Mara. Un singur "i" le despărțea și un singur "i" făcea toată diferența. "Mara" suna mai inedit, era un nume mai aparte, hipsteresc chiar. Era tot neaoș, tradițional dar cumva și modern. Un nume rar, special, și un nume pe care Maria nu îl avea. Oare dacă ar fi intrat la dietă ar fi putut da jos acel "i"? Trebuia să intre oare la o "detă" pentru asta? Exista măcar o "detă"?

Maria o privea cu pizmă pe noua ei colegă, cu ochi sfredelitori ce încercau parcă să o găurească, să o reducă la particule atât de mici, de infime, de neglijabile cât să o șteargă din existență. O privire care clar nu era ațintită asupra tablei sau a manualului și, prin extensie, asupra lecției. Fu la rândul ei luată la o ochi de doamna învățătoare.

-Ia spune, Maria, ce literă urmează după litera "H" în alfabet? o întrebă ca să confirme dacă fusese sau nu atentă.

-"I", răspunse Maria cu un "i" greu și plin de venin. Ce bine ar fi fost dacă nu urma nimic după litera H...

"Mara". Auzi tu la ea. Ce nume stupid, concluzionă acră Maria.