Ciorba

La femei e mai complicat subiectul și nu mă bag căci nu știu, dar la bărbați e ușor de determinat când și-au atins maximul de maturitate, fizică, psihică și emoțională: când ajung să le placă ciorba.

Unii sunt mai precoce și recunosc superioritatea acestui fel culinar de mici, alții mor fără să atingă aceeași înțelepciune dar pentru o persoană obișnuită parcursul e mereu același: de la ciorbă-ugh la ciorbă-miam! Nu are nici o treabă cu îngroșatul vocii sau părul de pe corp cum nu are nici cu fente precum primul loc de muncă sau întemeierea unei familii. Acestea sunt detalii irelevante care pălesc în fața adevărului universal valabil: ciorba.

La fel cum un copilandru naiv preferă dulciurile, așa și un bărbățel imatur are impresia că friptura e cea mai grozavă. Până la un punct e de înțeles. Halca de carne ce se rumenește deasupra focului are ceva primordial în ea. E rezultatul vânătorii, răsplata supremă, și e gătită deasupra flăcărilor dăruite de titanul Prometeu. La o primă vedere hrana primilor masculi alfa... în realitate: improvizațiile proto-incelilor.

Primii bărbați în adevăratul sens al cuvântului, stâlpii comunităților lor, au mâncat ciorbă. Da, au venit cu carnea obținută la vânătoare, da, au folosit tot focul, dar au elevat procesul. În locul unei improvizații amatoricești cu fripturi înfipte în bețe și atârnate deasupra cărbunilor, au folosit un recipient de lut sau metal. În el au pus legume și mirodenii membrii tribului care s-au ocupat cu adunatul de resurse, completând munca vânătorilor. Au pus apă, semnul unei comunități amplasate strategic lângă o sursă de hidratare. Au pus borș, semnul unei comunități stabile, care a putut ține alimente la macerat. Iar rezultatul a fost hrana supremă.

O ciorbă ține și de foame, și de sete. Are și proteine, și vitamine, iarna te încălzește iar vara te răcorește. Ce poți să ceri mai mult de la un aliment? Nimic, ciorba a atins perfecțiunea. Iar când încep să îți răsară primele tuleie în barbă, când brațele ți se completează cu ceva musculatură, când dai piept pentru prima oară cu greutățile vieții... abia atunci capeți înțelepciunea necesară să recunoști acest lucru.

Ciorba e universală. Ciorba e viață.