Cinci ani de alergat

Ce vine după patru? Cinci!

M-a anunțat azi calendarul că s-au făcut cinci ani de când am început să alerg, ocazie cu care n-am avut de ales și a trebuit să ies în după-amiaza asta la o alergare (că doar nu era să sărbătoresc ziua stând pe scaun).

Deși în plan era să ies mâine la alergat, a picat totuși bine pentru că prognoza meteo spune că urmează furtuni fix pe la orele la care ies să alerg, în timp ce în seara asta vremea a fost... acceptabilă, deși cam călduroasă.

Coincidental sau nu, cel de-al cincilea an de alergare a venit la pachet și cu o decizie de a o lăsa mai moale cu competițiile. Nu că aș fi fost vreun competitor cu șanse la mai mult de prima jumătate a clasamentului sau aș mai fi urmat antrenamente dar parcă a început să se resimtă oboseala. Parcă nu mai am aceeași tragere de inimă pentru treziri foarte matinale în weekend și, după câțiva ani de glorioasă guvernare PNL/PSD nici taxele de înscrieri nu mi le mai permit fără alte sacrificii.

Din fericire, să alergi în jurul casei nu necesită nici bilet, nici program fix. Iar după cinci ani nici măcar cheful nu mai e necesar, deja face parte din rutină.