Cimitirul nimicurilor

Uneori gasesti un lucru atat de interesant incat iti atrage imediat atentia. Privindu-l cu jind, incepi sa te gandesti cum ar fi sa ai asa ceva si sa iti faci planuri legate de ce ai face cu el… moment in care realizezi ca nu are nici o utilitate practica.

E un moment frustrant, cand doua parti se lupta cu inversunare: partea care apreciaza aspectul estetic sau inedit al obiectului si partea care constientizeaza inutilitatea acestuia.

Paradoxal, in pofida faptului ca este interesant prin natura sa vizuala, arareori poate juca rol de figurina / statueta / bibelou. Utilitatea sa, chiar daca o falsa utilitate, fara nici o intrebuintare reala in viata de zi cu zi, il impiedica sa aiba un simplu rol decorativ.

E un obiect cu care ai avea ce face dar nu ai avea ce face in acelasi timp, iar cel mai adesea sfarseste intr-un sertar.

Uiti de ele… Ascunse de ochii lumii, aceste nimicuri nu pot sa iti atraga privirea, pentru a-ti reaminti cat de interesante sunt. Lipsite de o intrebuintare reala, nu va exista nici un moment in care ai realiza ca iti sunt utile si ti-ai reaminti de ele.

Le gasesti intamplator, din cand in cand, dupa luni sau poate dupa ani, te bucuri putin de ele, dupa care se asterne iar praful uitarii peste ele.

Se vorbeste adesea de miticul cimitir al elefantilor, in care s-ar gasi o comoara fantastica de fildes, dar mi-ar placea mai mult sa vizitez un cimitir al nimicurilor. Un loc magic unde poti gasi tot soiul de prostii de care nu ai trebuinta.

Ai putea pleca de acolo cu buzunarele goale, gandindu-te pe intreg parcursul drumului spre casa la comoara fara valoare. Cate minunatii… dar ce-ai putea sa faci cu ele?

Nimic.