Cel mai paradoxal cuvânt din limba română

Cel mai paradoxal cuvânt din limba română nu este, în mod paradoxal, "paradoxal". Onoarea îi revine unui cuvânt mult mai scurt, mai rar întâlnit și mai... ciudat. Și anume "căci".

La prima vedere "căci" pare scos dintr-o hârțoagă arhaică cu vorbe de odinioară. Mult prea apropiat de obscenul "caci" dar și de argoticul "crăci" (aproape că s-ar putea spune că e un cuvânt urât cu crăci, pe care poți să te...

De altfel, dacă îl pocești puțin și îi pui un accent regional, poți să obții genul de frază scoasă parcă dintr-o scenetă cu Vacanța Mare: "Ce faci acolo după crăci, te căci?". Și totuși...

Cel mai simplu mod de a argumenta ceva e cu la fel de simplul "că". Nu ies afară că plouă. Scurt și la obiect, poate un pic incorect gramatic, dar tuturor ne mai scapă că, nu-i așa, uneori te mai grăbești?

Varianta lui evoluată este, firește, "pentru că". Stăm în casă pentru că e prea cald afară. Nici măcar nu clipești când îl auzi și poate veni din gura oricui, de la cerșetorul din colțul străzii sau politicianul de la televizor (mă rog, comparație greșită pentru că adesea cei doi sunt la același nivel intelectual).

Dar... imaginați-vă următoarea frază: "nu pot să vin căci am alte planuri". Vi-o puteți imagina rostită fără a avea nasul pe sus și un papion la gât? Nimic nu sună mai arogant, mai rafinat, mai fițos, mai educat decât a argumenta prin "căci".

Paradoxal, căci e simultan rudimental și evoluat.