Cea mai bună dorință

Ion, Vasile și Gheorghe erau trei tineri obișnuiți. Locuiau într-un sătuc obișnuit, duceau vieți obișnuite și aveau pasiuni obișnuite, cum ar fi pescuitul.

Într-o zi obișnuită, dimineața mai precis, au plecat către lacul obișnuit unde obișnuiau să pescuiască, și-au aruncat undițele obișnuite în apă și și-au deschis câte o sticlă de bere așteptând să tragă un pește. Dar ce s-a întâmplat în continuare a fost orice mai puțin "obișnuit".

Primul lucru neobișnuit a fost că toate cele trei undițe au început să tragă în același timp.
Al doilea lucru neobișnuit a fost că au prins toate trei același pește.
Al treilea lucru neobișnuit a fost că peștele era de aur. Și ca să ducă "neobișnuitul" la maxim a început să vorbească și să le propună câte o dorință la fiecare dacă îl eliberează.

Primul a fost Ion care a răspuns instant cu o dorință obișnuită:

-Vreau să am un milion de dolari!

-S-a făcut, i-a zis peștele.

Și în mod magic, Ion a simțit că acasă îl aștepta un sac de bani cu un milion de dolari. A luat-o imediat la fugă spre casă, fără să mai aștepte să vadă ce vor face prietenii săi.

Al doilea a fost Vasile. Dorința lui nu era chiar atât de obișnuită ca a lui Ion, dar era totuși obișnuită dacă iei în calcul natura umană.

-Vreau să îmi cunosc sufletul pereche!

-S-a făcut, i-a zis și lui peștele.

În mod la fel de magic, Vasile a simțit că acasă îl aștepta sufletul lui pereche. Vasilica, o fată din satul vecin, ieșise tocmai atunci să se plimbe, se rătăcise iar acum dădea târcoale locuinței lui Vasile, fără să știe exact de ce.

Și el a luat-o imediat la fugă dar în cazul lui decizia era de înțeles. Dacă îi pleca sufletul pereche până ajungea ea? Era o reală urgență.

Gheorghe a fost ultimul dar dorința lui a fost aproape la fel de neobișnuită ca apariția unui pește magic ce îndeplinește tot ce îi ceri. Iar Gheorghe a cerut... ceva diferit.

-Vreau o lamă, i-a spus el peștelui. Știi tu, animalul acela din Anzi, care e ca un fel de capră.

-Mi s-au părut mereu simpatice, continuă Gheorghe după câteva secunde de pauză.

Șocul peștelui nu a durat mult. Ar fi fost neobișnuit ca în zecile de mii de ani de când exista și îndeplinea dorințe să nu mai fi avut și alte cereri bizare. A lui Gheorghe era în top 50 cu certitudine dar nu era cea mai șocantă. Nici pe departe!

-S-a făcut, i-a zis și lui peștele, apoi a dispărut.

Spre deosebire de ceilalți doi, Gheorghe nu a fugit spre casă. Era entuziasmat de lama lui, dar nu chiar atât de entuziasmat.

O săptămână mai târziu, Ion era disperat. Se pare că atunci când capeți un milion de dolari din senin, statul nu te crede când îi spui că îi ai de la un pește fermecat. Poliția îl investiga iar ANAF-ul îi luase toți banii până ce putea să justifice modul în care îi achiziționase.

Vasile era pe jumătate fericit. Peștele s-a ținut de cuvânt, Vasilica era într-adevăr sufletul lui pereche. Au avut instant o conexiune și deja își făceau planuri de viitor. Planuri care erau începutul disperării lui Vasile.

Avea partenera perfectă și ar fi făcut orice pentru ea. Dar era un băiat obișnuit dintr-un sat obișnuit. Vroia să îi ofere ceva neobișnuit, o casă superbă în care să își poată întemeia o familie alături de iubirea vieții lui, să facă copii și să îmbătrânească împreună. Iar toate acestea necesită bani...

Vasilica nu l-ar fi părăsit dacă nu era bogat, doar erau suflete pereche. Însă acest lucru nu îi făcea neputința mai puțin dureroasă. Deci Vasile era pe jumătate fericit dar cealaltă jumătate era o rană vie de disperare și durerea părea să-i crească zi de zi.

Gheorghe însă era fericit. Avea o lamă. Era simpatică și îi făcea viața mai frumoasă. Se apucă să o mângâie mulțumit în timp ce cu cealaltă mână îi oferea un ciocan de porumb.