Cancel, cancel

Pe vremea când era tânăr fecitroll, Gigel avea un blog unde scria toate prostiile care îi treceau prin cap. Apoi s-a luat cu viața și a uitat de el dar site-ul, găzduit de un serviciu public, a rămas acolo.

Ani mai târziu, o persoană plictisită a ajuns, cumva, pe blogul lui. Acolo a descoperit cu multă oroare texte al căror conținut era de-a dreptul oripilant. Gigel le numea edgy, satiră sau pur și simplu trolling. Alții nu aveau termeni să le numească dar recunoșteau anumite cuvinte din înșiruirea de fraze, drept urmare s-au revoltat când scormonirile digitale gigeliene le-au fost aduse la cunoștință.

"Nu se poate, dom'le, cu gunoaie din-astea pe Internet", au zis ei, după care i-au invocat pe Creangă, Eminescu și Caragiale ca exemple literare de urmat.

S-au apucat deci să îl caute pe mizerabil și să pedepsească pentru păcatele sale. Unul mai dezghețat a reușit să îi găsească pagina de Facebook pe baza adrese de email și de aici s-a dezlănțuit iadul pentru sărmanul Gigel. Amenințările și terfelirea publică, cu un limbaj mai urât decât cel ce i se imputa, au culminat prin pierderea locului de muncă. Angajatorul nu dorea să fie asociat cu tot scandalul așa că s-a spălat pe mâini de circ și l-a concediat.

Povestea lui Gigel s-a mediatizat și precum ciupercile după ploaie au apărut cazuri noi. Indivizi revoltați că cineva era pedepsit pentru prostii scrise pe Internet, ce se ambiționau să scrie prostii și mai mari, urmați de indivizi revoltați pe prima categorie, ce nu se lăsau până când nu îi pedepseau și pe nou veniți.

Nu a câștigat neapărat cine avea dreptate, deoarece nimeni nu putea judeca de fapt și de drept astfel de lucruri, dar au răzbătit cei mulți. Într-un final, a devenit mult prea riscant să scrii lucruri controversate.

Drept urmare, toate textele s-au transformat în mesaje generice, pline de platitudine, despre flori, frumusețea naturii și alte lucruri ce păreau (și adesea chiar erau) scuipate de ChatGPT. La început a fost bucurie mare: bunul simț a reușit să înfrângă mârlănia și mizeriile iar arta era artă. Apoi s-a așternut liniștea.

Ani mai târziu, Gigel, acum boschetar, reuși să pună mâna pe un telefon pierdut de cineva pe stradă. Încă mânios pe nedreptatea suferită, s-a conectat pe vechiul blog și a publicat cel mai scârbos, nașpa, oripilant, grotesc, scandalos, revoltător, iresponsabil, inuman, repulsiv - și alte sinonime din DEX - articol.

Era o rușine pentru ideea de artă, literatură și un veritabil afront la adresa literelor în sine. Era și un motiv imens de mândrie pentru Gigel, care a început imediat să îl promoveze pe toate canalele disponibile de social media. Apoi a așteptat cu înfrigurare furtuna.

Și a așteptat.

Și a așteptat.

Și a așteptat.

Dar nu a venit nimeni. Calitatea sforăitoare a textelor publicate în ultimii ani reușise să canceleze cititul.