Bolnav - II

Discutam acum ceva vreme cu un coleg despre teoria compatibilității răcelii în cuplu. Mai exact, sunt unele cazuri în care când răcește unul, ia și celălalt și suferă împreună, eventual cu un oarecare decalaj, și cazuri în care fiecare răcește independent, fără ca răceala unuia să se lipească de celălalt.

Evident, totul e anecdotic și probabil fără cine știe ce bază reală în medicină. În același timp, eu și prietena mea am făcut parte până acum din cea de-a doua categoria, cel puțin aparent. Răcea ea iar mie maxim începea să îmi curgă un pic nasul. Răceam eu iar ea nu avea nimic. Până recent.

Luna septembrie m-a prins în offside. Prietena mea, care a reînceput să meargă la birou, a luat de pe te miri unde un virus nesuferit care a transformat-o în aparat de consumat șervețele. În paralel, m-a lovit și pe mine... ceva, nu mi-e clar nici acum ce, dar cert e că am fost la rândul meu cam bolnav. Și după ce am început să îmi revin, ghiciți ce virus s-a incubat numai bine și m-a prins cu sistemul imunitar slăbit?

Exact, am acum toate simptomele pe care le-a avut prietena mea și mă găsesc iar (aproape) la pat. Cu nas înfundat, oboseală de la mers și urcat scările și o stare de moleșeală. Ghinion, ce pot să zic?

Nu e nici măcar o răceală din aia serioasă cât să zici aia e, pun o pauză de la toate, iau un concediu de odihnă, zac în pat și aștept să îmi treacă. Nu, e suficient cât să pot să îmi fac treburile, târâș-grăpiș, timp în care să mă simt absolut mizerabil. Nu degeaba se spune că în viață trebuie să îți dorești sănătate, că e mai bună decât toate.